lumea astrală sau după amiaza unui faun

 Motto:
"Unii se întreabă dacă există viată după moarte. Eu mă întreb dacă există moarte după viată".

  M Dislogic

Categoric, cu visele ceva nu e cum ar trebui. Nu ți s-a întâmplat niciodată sa ai un coșmar atât de groaznic încât să te trezești cu inima bătând paroxistic, cu sentimentul clar ca ceva rău s-a întâmplat?  Nu ai telefonat niciodată cuiva după un vis urat, doar ca sa verifici dacă totul este în ordine? Nu ai vorbit niciodată prin somn, zvârcolindu-te în transpirații reci, pentru ca la trezire sa nu ai habar de nimic?. În cele din urmă, în nopțile cu lună plină, nu ai rătăcit niciodată  pe holuri, cu ochii spălăciți și fără expresie, fără sa auzi și să vezi nimic și fără să iți amintești nimic dimineața?
  Ce se întâmpla cu noi în lumea viselor? Cum ajungem acolo și de ce? Și  mai ales- cum ne întoarcem? și de ce?
  În universul dislogic  lumea viselor este realitatea pe lângă care trezia este o iluzie palida, ca o fotografie veche și prăfuită într-o rama mâncata de cari

LUMEA ASTRALĂ
sau după amiaza unui faun

poveste după cazuri imaginare, deși ar putea fi foarte bine reale , dacă nu cumva chiar sunt

   Dacă ar fi sa îl credem pe bătrânul obsedat numit Freud, visele se nasc în noi din însăși biologia corpului uman, împletită cu gândurile ce rezonează încă în cutia craniana din timpul zilei și cu obsesiile mai vechi moștenite în decursul vieții. Asa o fi...

   Dar uneori visăm lucruri care ne sunt total străine. În stare de trezie pur și simplu nu am fi în stare sa desenam asemenea scene aidoma celor care ne bântuie noaptea, oricât am încerca. Scenele care se petrec în timpul acestor filme exced imaginația autorilor de ficțiune și chiar imaginația "autorului.

  Paranteză. Asta îmi aduce aminte de istoria cu crop circles. Niște bețivi pretind că sunt autorii lor, Deși nu sunt în stare să deseneze unul nici măcar pe hârtie, cu creionul, rigla și compasul, darămite cu sfori și scânduri pe un teren de grâu...

  Așa e și cu lumea viselor. în stare de trezie nu suntem în stare sa țesem asemenea povesti.)  în lumea dislogică poți închide o paranteza pe care nu ai deschis-o înainte. hi hi hi
  
  Deci:
  Visele obișnuite  - de acord- pot fi niște manifestări ale creierului uman în care persoana joaca efectiv un rol pe care nu îl controlează, într-un film pe care nu il regizează,  fără ca persoana sa conștientizeze că nu se petrece în realitatea fizica. Abia când se trezește realizează ca a fost un vis, în situația în care își mai aduce aminte ceva.


   ...pe malul unui mic lac verde, transparent, pe fundul căruia se pot vedea pietre rotunjite, sta o femeie, întinsă pe iarba nefiresc de verde și privește apa, nemișcată. Pe același mal al lacului, din loc în loc apar stânci de mărimea unui stat de om, care evident sunt îngropate pe jumătate sub pământ. au forma alungita, ca unele menhire și sunt alcătuite dintr-o substanță cristalină, căreia în "realitate" ii corespunde smaraldul sau alta piatra asemănătoare.




Apa este neclintită, ca o oglindă. Femeia este învesmântată într-o pânză alba, lungă, ca și statuile zeităților grecești, care ii acoperă picioarele. sta sprijinita intr-o mana si priveste apa fara sa spuna nimic celui care tocmai s-a trezit in acest decor. intrusul se apropie in fata ei, cu spatele la lac si o priveste in ochi, ceea ce nu o deranjeaza deloc. ea, la randul ei, il priveste pe strainul uman, apoi intinde o mana si cu arătătorul il atinge pe frunte. omul are o senzatie indescriptibila, intelege ca nuare in fata o fiinta umana,  dar nu poate sa se miste, sa spuna ceva sau sa gandeasca. femeia il roaga -fara sa deschida gura, dar mesajul este foarte clar- sa ramana cu ea. omul se sperie si se terzeste in patul sau si pentru cateva secunde simte toata mizeria lumii in care traieste, simte materia așternuturilor  mirosul camerei sale, lumina palida care intra pe fereastra, are o senzatie neplacuta. Inchide ochii sperand ca scena pe care tocmai a vizionat-o a ramas intiparita undeva in neuronii memoriei, dar nimic, e treaz in existenta iluziva si atat de aspra...

dar uneori apar alte fenomene, care pot fi numite vise doar pentru ca se manifesta în timpul somnului.
  unul dintre acestea este Visul Lucid (VL). VL se diferentiaza fata de visul normal prin aceea ca persoana este constienta ca se afla in vise. Unii pretind ca planul in care se produce VL este planul astral, un fel de Wonderland in care totul este posibil. Persoana actioneaza constient, in functie de propriile intentii. VL mai este uneori numit si Proiectie Astrala (PA). Este vorba doar de o clasificare teoretica si nu ar trebui irosita cerneala virtuala pentru a discuta daca asa este sau altfel. Tot teoretic, in PA constiinta persoanei se transfera in asa-numitul corp astral, care are acces inasa-numitul univers astral.

  Pentru unele persoane (posibil sa aiba in buletinul medical diverse diagnostice psihiatrice), lumea astrala este mai credibila  decât realitatea. Acolo sunt fiinte care apar in mod repetat, cu care persoana tese anumite relatii, care cer sau  oferă ceva sau care pur si simplu exista fara un scop.
  Dacă  ești în asemenea  situație, desigur ca nu poți sa povestești ceea ce trăiești, pentru ca risti sa pierzi relațiile sociale pe care le ai, jobul, consoarta, încrederea. Visatorii nu sunt priviti cu ochi buni.
  Dintre cele mai indezirabile  ființe din lumea astrala, succubusii si incubusii  ocupa locul intai, nu pentru ca sunt periculoase (desi sunt) ci pentru frecventa cu care apar. insistenta lor de a ocupa spatiul astral al vietii omului este înfricoșătoare  unele persoane traiesc un adevarat calvar ca urmare a contactului cu astfel de entitati. Violul astral este habitual, putin importa genul victimei. Unele persoane sunt puternice si au capacitatea de a respinge astfel de manifestari. fiintele astrale - la randul lor, cauta stratageme de a-si atinge scopul, disimulandu-se in forme familiare sau mai putin  respingătoare, diminuandu-si dimensiunea ca sa para inofensive sau pur si simplu incercand o apropiere graduala de victima, pana cand se "agata" de aceasta ca o lipitoare (asta si sunt, lipitori).



  Aici, cei care dorm cu cartea  lui Freud pe noptiera, freamata de nerabdare sa strige-pai da, este o manifestare interna  a creierului, inundat de hormoni si de frustrari sexuale. Asa o fi, dar in unele cazuri, persoane multumite de viata lor sexuala, sunt totusi abuzate eteric. Este ilogic, chiar si pentru teoriile feudiene. Dar a fi ilogic este o exceptie care confirma regula acestui univers.
 
  Nu toate intalnirile astrale sunt neplacute. In unele cazuri experienta oferita de astfel de ființe excede pe cea din realitate. fiintele eterice sunt foarte mestere in a obtine ce vor, mai ales de la cei care se apara. Pot aparea extrem de atragatoare si pot chiar crea in jurul lor o ambianta potrivita, manipuland materia astrala in forme uluitoare. Poate ca in cele din urma, amorul astral nu e ceva condamnabil si nici indezirabil.

  Pe langa succubusi si incubusi, spatiul astral este populat cu tot felul de fiinte umane (alti vizitatori) si ne-umane, umanoide si ne-umanoide. nu este clar care este natura lor. inevitabil, visul se destrama si e putin probabil sa poti gasi ulterior aceleasi fiinte (dar posibil).

  Uneori, in lumea de dincolo se poi intalni fiinte  foarte agreabile.

  Fiind vacanta de vara, liceul era gol. din cand in cand, pe holuri mai vedeai cate un elev ratacit sau vreun lucrator social care se misca ca niste fantome de-a lungul zidurilor. N era acolo din cauza ca ratase punctajul minim necesar pentru a trece în anul următor (si ultimul din perioada de liceu). Avea in mana invitatia la un cerc extrascolar la care , daca participa cu succes, castiga cele câteva puncte necesare. Ajunsese în situatia asta nu din cauza ca era un lenes sau un prost, ci pentru ca muncise tot anul, seara, pentru a putea plati chiria pe care maica-sa nu reusea sa o acopere singura, pe langa celelalte cheltuieli. statea in fata usii incuiate, in care ar fi trebuit sa se desfasoare cercul de "modele functionale". "ce tampiti, modele functionale, auzi... Cine o fi inventat denumirea asta?". simtea nevoia sa se aseze, mai ales ca era foarte cald, soarele intra nemilos pe geamurile culoarului si incalzea ca o sera aerul prafuit. privi pe una din ferestre, inafara si observa ca prin atmosfera incinsa pluteau un fel de fulgi albi. incerca usa alaturata, era descuiata, inauntru-nimeni iar aerul conditionat functiona. "am noroc, am sa astept aici pana apare cineva". in incaperea destul de larga, fara ferestre, erau banci de lemn lungi asezate de-a lungul a doua laturi. se aseza si incepu sa citeasca invitatia. " Ne face placere sa va invitam la lucrarile cercului de Modele Functionale, o activitate captivanta care iti va aduce numeroase satisfactii si care iti va dezvolta abilitatile tehnice! Nu ezita sa ne contactezi! Iti vom dezvalui minunata lume a modelelor, care te va fascina pentru totdeauna". "mda, foarte captivant" isi zise, "de parca as avea de ales...". Usa se deschise si in incapere intra o eleva, probabil din clasa inferioara, pentru ca N nu o cunoștea  era imbracata intr-un costum de dans, destul de nonconformist si in dezacord complet cu perechea de pantofi de balet cu poante pe care o tinea de sireturi, atarnata, in mana stanga.  Fata se opri, surprinsa sa vada pe cineva in sala. 
-Scuze, am intrat aici din întâmplare, nu știam ca e rezervat pentru... incerca N sa se justifice.
- Nu-i nimic, nu e rezervata pentru nimeni, folosim sala pentru a ne pregăti pentru ora de dans. Ma rog, activități extrașcolare dacă înțelegi...
-Ah, da, și eu sunt la ...tacu, jenat de numele cercului la care se înscrisese.
  Fata se așeza lângă el pe banca.
-Ești in penultimul? 
- Da, dar nu prea m-am descurcat ca sa trec mai departe si m-am inscris...Sigur nu deranjez, poate vrei sa te schimbi pentru ora...
- a, nu, sunt deja îmbrăcată  vestiarul e la parter. Aiurea... Doar sa imi pun pantofii. si incepu sa se incalte. arata destul de caraghios cu pantofii aceia si cu costumul de sport. N gandi "nu e prea dezvoltata pentru vârsta ei. colegele ei deja sunt femei in toata regula..." Fata continua "m-am înscris la dans pentru ca speram sa trec mai ușor  dar acum am aflat ca avem o noua profesoara, suplinitoare, venita de la academia de arte. e o scorpie care ne va trata ca pe profesioniste.". privi spre el. "Mi-e frica!". Se ghemui langa el, mai aproape, atingandu-l chiar. N se retrase un pic, surprins, apoi intelese ca erau amandoi in aceeasi situatie. "ciudat, nu am intalnit-o niciodata , dar parca o cunosc de mult timp. Chiar ma simt legat -nu-stiu-cum de ea". Fara sa vrea, N o cuprinse in brate, ca si cum ar fi intalnit pe cineva cunoscut dupa o absenta indelungata, iar ea se facu si mai mica, acceptand apropierea aceea ca pe ceva natural. statura asa un timp, fara sa spuna nimic. N se simtea fericit sa o protejeze, mai ales ca sintea- intr-adevar- frica ei. Ea adauga: "o sa supravietuim, nu-i asa?"
-Desigur, ce vrei sa spui? e doar un cerc extrascolar. Ea nu raspunse si N intelese ca vorbea de altceva, ca ere ceva ce nu intelegea, de ce o cunsostea, de ce o tinea in brate pe banca aceea, in sala necunoscuta a liceului, de ce era aici, ceva era disonant in toata situatia aceea. avea impresia vaga ca nu era in locul potrivit, poate cercul de "modele" este in alta parte, poate ar fi trebuit sa fie in cu totul alta cladire, incepea sa fie neclar...
   Usa se deschise din nou pentru ca in sala sa intre patru fete imbracate la fel (era un fel de uniforma a cercului, evident), cu același gen de pantofi in mana. toate se asezara tacute pe o alta banca, ignorându i pe cei doi. Incepura sa se incalte si sa isi innoade sireturile in forma de panglica. N observa ca niciuna nu era la fel de draguta ca fata pe care o tinea in brate in mod protectiv. 
- Trebuie sa plec, spuse ea și se ridica de pe banca. N simți dureros ca trebuie sa se desparta. ceva nedefinit îl atrăgea sa mai stea, dar nu mai era timp, trebuia și el sa plece. se ridica și ieșiră amândoi pe hol, departe de urechile elevelor. 
-Cred ca au venit și ai mei, zise N, privind în clasa sa pe gemulețul ușii. Da, sunt deja aici...
  Ea îl privi tăcută, se întoarse cu spatele și dispăru în sala din care ieșiseră cu câteva secunde mai înainte. 
 N ramase descumpănit pe hol, privind afara fulgii aceia care pluteau în lumina solara. Nu avea chef sa intre la cerc, privea pe fereastra si se întrebă ce sa intamplase, dezorientat.
  Freastra se intuneca brusc si toti peretii liceului se prabusiralichefiati, pentru a se ridica imediat in forma binecunoscuta de N, a camerei in care dormea. N zabovi un timp reflectand la ceea ce tocmai traise, apoi isi zise "ca am 48 de ani si nu 17, asta inteleg. dar ce nu înțeleg .. pe când eram la liceu nu se organizau cercuri în vacanta, nu exista vestiar, nici gemulet la usa clasei și nici aer condiționat  Iar în fiecare clasa era portretul unui dictator... Si nici măcar nu știu cum o cheamă . Apoi N ofta, știind ca nu o va mai vedea niciodată.

  peisajele sunt cel putin fantasmagorice, desi se pot foarte bine identifica elemente "reale". toti exploratorii astrali sunt de acord ca lumea astrala este plina de culori, forme, texturi, sunete, chiar mai vii decat in lumea fizica. un recif de corali plin de vietati colorate este cat de cat ilustrativ pentru modul in care arata peisajele de dincolo.
unele persoane se simt destul de confortabil sa paseasca in lumea de dincolo. acestea au capatat natural sau prin antrenament, capacitatea de a fi "constiente" in timpul "visului", reusind sa isi controleze reacțiile  sa nu se sperie si sa interactioneze normal. internetul este plin de astfel de relatari, ceea ce denota ca nu este un fenomen izolat sau nebunie. daca socotim si pe cei care se sfiesc sa marturiseasca astfel de abilitati, ei bine, e ceva!
  O forma particulara de călătorie astrala este Over Body Experience (OBE), in care exploratorul in forma energetica, se misca in copia energetica a fizicului (exista mai multe nivele astrale sau lumi, fiecare cu particularitatile sale, dar nu este cazul sa teoretizam prea mult).
  Se spune ca toată lumea călătorește dincolo, dar ca majoritatea  nu își aduce aminte la trezire. unii au doar vise, altii au adevarate epopei. Dupa unele opinii, universul alternativ ar fi chiar in mintea persoanei in cauza si numai acolo.
  unele teorii si experiente spun ca in fiinta umana traieste o alta fiinta, astrala. cele doua nu comunica in mod obisnuit. fiinta astrala, care ocupa spatial corpului material, se desprinde de acesta in timpul somnului si pleaca in lumea sa, careia ii apartine de fapt. Corpul astral este un parazit al corpului fizic. atunci cand pleaca, unii "simt" ca o molusca ce se retrage dintr-o cochilie. corpul fizic, nemaifiind locuit, ramane inert, paralizat. La intoarcerea in corpul fizic, aceeasi unii simt aceeasi fiinta umpland treptat spatial corporal dupa care toate functiile sunt recapatate. constiinta materiala poate urma corpul astral in lumea cealalta, unde, de data asta, parazitand, poate urmari ce se intampla si chiar sa preia controlul asupra corpului astral si sa il puna la lucru (adica sa ceerceteze lumea astrala ca in scafandru in costumul sau).

case study.

M-am trezit intr-o cladire foarte mare, foarte veche. diverse spatii erau decorate diferit, in functie de epoca in care au fost construite. pe alocuri, arata ca Hogwarth. pe alocuri, destul de modern. mergeam undeva, stiam drumul. Era o universitate. se numea "academia de inalte studii magice". pe holuri erau grupe de studdenti, imbracati diferit, care mergeau sau se intorceau de la studii. pe niste scari erau unii imbracati in haine deschise la culoare, cu niste baghete in maini. faceau niste miscari ample, supravegheati de in invatator. am trecut fara sa deranjez. Am ajuns intr-o camera pe care as numi-o secretariat. existau acolo doua birouri. la unul din birouri era asezata o femeie tanara, mulatra (nu am nicio atractie pentru mulatre,dar aceasta imi placea). m-a recunoscut si a zambit larg. imi spune: chiar am pauza, as vrea  sa mergem afara. Mi-am amintit numele ei. Eram apropiati. Am coborat in curte si ne-am asezat pe pamant, rezemati unul de altul, fara sa vorbim. Atunci mi-am zis"evident ca sunt pe lumea cealalta. e o ocazie buna sa o cercetez". Am privit cerul-nu era nici zi, nici noapte. era o culoare albastra profunda, fara stele sau alte astre.  Am privit in jos, era in gen de praf intarit, ca pe fundul unui lac secat. Am trecut palma peste sol, si m-am minunat de cat de marunt era praful. M-am gandit ca lumea cealalta este foarte detaliata, din moment ce pot sa vad firele de praf. Ne-am ridicat sa plecam si am remarcat praful acela lipit pe hainele ei. Ne-am scuturat si am plecat.

 Cica natura a creat plante care faciliteaza intrarea si comunicarea cu "dincolo". Nu stiu.

   Aici ma opresc un pic din perorația inutila. Tocmai am vazut (cam tarziu, ce-i drept), filmul INCEPTION. Regizorul declara ca este inspirat din experiențele proprii. gasesc ca dincolo de efecte si scene de actiune, filmul contine unele concluzii privind lumea visului.
  1) în vis, normal, nu ești conștient ca esti intr-o alta lume, te crezi in realitate. unii oameni antrenati reusesc sa conștientizeze ca sunt in astral (in iluzie). Vezi scena in care Saito isi da seama ca este intr-un vis din cauza imperfecțiunilor decorului.
   2) unii oameni antrenați pot construi spatii virtuale care se constituie în scene pentru activitatea fiintelor astrale sau ale altor vizitatori umani.
     3) unii oameni pot crea, la fel ca si spatiile, ființe astrale. Acestea devin autonome si se manifesta pe cont propriu, chiar in lipsa creatorului lor (scena în care Ariadna o găsește pe Mal la "subsolul" spațiului creat de Cobb, chiar in lipsa acestuia.
    4) filmul sugerează ca ar fi posibila visarea colectiva (in cazul în speță facilitata de o mașină) . Visarea colectiva ar fi dovada ca lumea astrala NU este o chestie personala care se petrece doar in capul unui ciudat ci un spațiu care exista, real, dar nu fizic (cuvintele nu functioneaza pentru a reda situația de fata dar nu am alta posibilitate de exprimare). Unii calatori pretind ca au avut vise comune, in care au explorat acelasi spatiu.
 
  Daca spatiul astral exista intr-un plan oarecare nefizic sau este doar o plasmuire a creierului persoanei adormite - asta nu e clar. Fanii PA pretind ca este un spatiu "existent" in alt plan, pe care nu l-a creat subconstientul propriu, pe care il accesezi ca vizitator din material (deci esti un fel de intrus).
    Scepticii depun eforturi substantiale sa demonstreze ca de fapt totul se petrece in mintea si "subconstientul" visatorului.
   Teoria lui Freud conform careia visul ia nastere dintr-o experienta anterioara a persoanei in lumea materiala poate fi rezonabila, dar, la fel d ebine se poate opina ca lumea astrala este o reflexie a lumii materiale si tot ce se petrece in material, inclusiv gandurile persoanelor, are o consecinta astrala.

 Iindiferent care este numele fenomenului, definiția, conceptul sau originea lui, elementul de baza rămâne neschimbat: o calatorie fantastica, pe lângă care filmele de ficțiune sunt niște poze de bâlci.  Pentru calatorul in lumea astrala nu conteaza teoria sau clasificarea, aventurile traite acolo nu au nevoie de justificare, explicatie stiintifica sau discutii. o crisalida prizoniera a propriului cocon, devenind in fiecare noapte un fluture albastru nu are nevoie de explicații.
  Daca materialitatea pare o poza palida de balci intr- rama veche si mancata de cari, atunci lumea astrala este o iluzie si mai mare, in care predomina aparentele inselatoare si minciunile impersonate in zane bune.