despre religie, credință si zei

                           

Atenție, conținut jignitor la adresa credincioșilor de orice religie

despre religie, credință și zei

  Motto:  Nu sunt suficient de credincios ca să mă îndoiesc de existența lui Dumnezeu

     Religiile -subiectul a fost atât de discutat încât nu pot spune nimic nou, mai ales în acest univers dislogic/dislexic și total incoerent. Sau poate ca pot, dar ar fi total inacceptabil dacă ar fi și logic.
  Ajunge cazul lui Giordano Bruno pentru a face orice slujitor al religiei, în general, să plece capul, tăcut, lipsit de argumente și de voce. Câți astfel de Giordano Bruno vor fi pierit pe rugul câtor inchiziții, refuzând sa se convertească și sa accepte mântuirea? Câtă iertare ar trebui să își ceară papii foști, prezenți și viitori pentru astfel de episoade?

                                                 inchizitori torturând și ucigând eretici (necredincioși)



 

     Mai întâi se impune o clarificare a termenilor din acest text, pentru o mai bună înțelegere:

   Religie are sensul de activitate umană instituționalizată, reglementată, ritualistă, controlată organizațional/ierarhic/legal/statal, având rolul de a instaura/menține/întări un anumit sistem care pretinde că deține adevărul și cunoașterea complete cu privire la divinitate.Totodată,  activitatea în cauza este concepută ca o țintă falsă, pentru a da ceva de rumegat măselelor flămande ale oilor domnului.

  Religia este, altfel spus, forma pe care o capătă o dorință nedefinibilă atunci când individul nu are capacitatea de a-și crea singur o manifestare a propriului sistem de percepție a lumii. cu timpul, o religie/cult/sectă poate căpăta suficientă putere pentru a influenta societatea în sensul de a impune anumite mentalități  după cum se observă și în imaginea alăturată  cu condiția sa fii într-o biserica/moschee/sinagoga/orice altceva în momentul în care citești asta (ceea ce este improbabil). Totodată, religia, se interpune activ intre om și divin, deviind energia către nimic și blocând contactului și cunoașterea efectiva. In acest text, religia și credința sunt opuse ca sens.

     Subiectul fiind lămurit și termenii - clarificați  sa trecem la primul punct al discuției (deși materialul este organizat pe puncte și pare că există o legătură intre ele, în realitate sunt idei disociate, dislogice și prezentate într-o maniera dislexica clasica).

   1. Existența lui Dumnezeu.

   Având în vedere că religioșii nu pot demonstra existența iar nereligioșii nu pot demonstra absența, iar cum aparenta absență nu este dovada inexistenței, dar nici a prezenței, acest punct nu poate duce la o concluzie netă. Toate argumentele pro sau contra sunt circumstanțiale și se bazează mai mult pe formule de genul "este asa deoarece nu are cum să fie altfel" sau "este asa deoarece asa este scris în Biblie". Mai sunt unii care pretind ca Il cunosc pe Dumnezeu pentru că au o relație personală. In cele din urmă, aceștia mor, la fel ca și un ateu sau un păcătos, la aceeași medie de vârstă. Dar iarăși, asta nu este dovada absentei.
   Mesaj credincioșilor creștini:  dacă îmi aduceți biblia (bla-bla) ca argument al existentei lui Dumnezeu și al motivului pentru care sunteți în viață și atât de fericiți totodată, aveți o problemă: în lumea dislogică pot face biblia voastră sa dispară din imagine, în sensul că deși o ridicați deasupra capului sau mi-o tot băgați în fată, eu nu vad nimic, ci doar niște mimi de la circ care pretind că țin ceva în mană
    Ceva nu este clar însă: admițând pentru moment ca validă ipoteza în care Dumnezeu lipsește din peisaj, apare întrebarea: este o situație de moment sau nici nu a existat vreodată?
și încă o întrebare: dacă Dumnezeu există, de ce e el atât de ermetic? ce rost are să se ascundă după perdea? e timid cumva, sau noi suntem nedemni de a-i percepe înfățișarea ?


      2. zeii antici erau mai cool

   Totuși, societățile umane au avut sisteme religioase încă din vechime. Trebuie ca ele, sistemele, să fi fost alimentate de ceva, altfel de ce s-ar fi irosit energie-  atât de prețioasă pe atunci - în a-i zugravi atât de frumoși?   Oare nu cumva în timpul civilizațiilor antice zeii erau mai prezenți în mijlocul omenirii, dându-le astfel muritorilor posibilitatea de a-i ilustra în toată splendoarea și frumusețea lor? Altfel de unde să izvorască himerele care au făcut capul de afiș al divinității ? Imaginația omului este prea palida ca să scornească asemenea grozavii. Pur și simplu nu ne dă prin minte.
Nu poți sa nu ramai uimit în fata grozăviei imaginii lor atât de inumană și atât de familiară totodată, și a puterii pe care care o emană.

 Cum sa nu te temi de zeii spectaculari de altădată,  hibrizi intre forme humanoide și animale, cum e  celebrul Anubis cu cap de câine  Isis-Inanna, femeia cu aripi și picioare de pasare,  Marduk-Anu cu 2 perechi de aripi, Shedu-Nergal cu corp de leu inaripat?


 

  Categoric, zeii antici erau atât de cool, de terifianți în ciudățenia lor, de inumani...
  Ce avem astăzi în locul lor? sunt actualii  la fel de seducători ca foștii?

   3. cimitirul zeilor e plin de morminte  

  Unde sunt ei astăzi? Pierduți sunt, odată cu civilizațiile care s-au prosternat la picioarele statuilor impozante, în temple atât de măiestrite. Plictisiți sau scârbiți de omenire, zeii s-au decis sa se stingă în propriul neant, sa se retragă din conștiința colectivă ca niște necunoscuți creatori ai unor construcții ruinate, pur și simplu să moară sau sa plece în alt colt al universului, unde o alta omenire începe sa ridice timid privirea spre cer.
  Cât de fierbinte se vor fi rugat lor oamenii de atunci, chiar înainte ca istoria sa le șteargă ființa de pe harta timpului... cât de degeaba au plâns în fata altarelor inate ca liniștea și nisipul sa le îngroape pentru mii de ani!
  
 Oare cât de fierbinte  se va ruga și civilizația actuală la picioarele altarelor moderne, înainte de a se preface în cenușă risipita de vânt  cât de tăcuți vor fi zeii actuali în fata prosternării ultimilor dintre credincioși?
Să recunoaștem: cimitirul zeilor este plin de morminte. Lista  numelor scrise pe pietrele funerare este întotdeauna neterminată. 

      4. nici unul din ei nu mai e aici,  în locul maestrilor magicieni avem scamatori mai mici 

   De ce noi avem acum aroganta să credem că zeii noștri sunt aici? Nu cumva, uimiți de măiestria magicianului care dispare de pe scena, lăsându și pelerina sa cada teatral în locul în care el exista mai înainte cu câteva clipe, continuam sa îl cautăm cu privirea, convinși fiind că e sigur pe undeva pe aici, probabil în sală undeva, printre spectatori, urmează sa apară  iar noi sa aplaudăm tâmp - cum oare o fi făcut? eh, doar e un magician care nu își dezvăluie niciodată secretul...el nu se arata, doar se ascunde, pentru a sublinia efectul iluziei, nu-i asa?... dar nu, secundele trec si noi privim încă la valul căzut, așteptăm... dar... nimic... 

....deodată apar scamatorii mai mici, fac scheme cu bete și mingi, muzica cântă  spectacolul merge mai departe, noi privim la trucuri ieftine, bisericuțe,  papi triumfători în costume de carnaval, arătându ne (ca sa nu uitam cine suntem) simbolul omului îngenuncheat, apoi ucis, apare animatorul spectacolului, acum faceți cu toții cruce, și acolo în spate, va vad , ia uite ateii cum pleacă înainte de final, nu e frumos.   Continuați sa bateți din palme pe ritm, nu va opriți, copiii sa vina în fata sa învețe tradiția delirului milenar, asa copii, cântați în cor. 

Spectacolul e pe final, lumea e obosita și zumzăie, prezentatorul mulțumește pentru prezenta -nu uitați ca maine este sfânta sărbătoare a sfântului duh, va așteptăm la o alta sfântă slujba la care preafericitul prea-cucernic va predica din sfânta carte a ințelepciunii complete, în care se afla adevarul suprem,  altele nu exista sau dacă exista, ele sunt minciuni, cine se gândește la altceva... vai, foarte urat, am auzit pe unii ca întrebau dacă chiar e adevarat ce scrie în carte, vai ce urat sa te îndoiești de infinit (Doar Einstein are dreptul sa se îndoiască de unul din cele doua infinituri ... dar ma rog, cine îl înțelege).  La ieșire puteți achiziționa o amintire, avem o întreagă colecție de burkha si hijab sfințite cu mir; aveți grija pe drum spre casa, vedeți ca sunt diverși sectanți pe strada, nu stați de vorba cu ei, doar la spectacolul nostru e asa de frumos, la alții e fake

imagine cu o somitate de renume mondial, având preafericit aranjate pe piept niște preafericite zorzoane iar pe cap un preafericit fes cu cearceaf

aici era înainte o poză cu un înalt prelat ortodox, dar cineva (hacker cu sutană) a șters-o fără drept...

     Lumea se bulucește spre ieșire, ce frumos a fost, mai venim și mâine să primim binecuvântarea,  parcă te simți altfel când vii la biserica, nu-i asa? sigur, noi, credincioșii suntem altfel, suntem mai buni, noi nu suntem ca păcătoșii ăia, fire-ar... Ai văzut ce talentat era popa ăla tânăr? e plin de har...am să ma spovedesc...

  Unii se duc în culise și cer sa vorbească cu vedetele serii, știți, am o boala grava, credeți ca puteți sa vorbiți acolo sus despre cazul meu? am fost credincios și eu și nevasta...


imagine cu un scamator purtand beatific simbolul succesului bisericii, ființa umana umilita și înfrântă

       5. O minciună a religiei este Satan,
 prezentat ca exponent al răului. In fapt, aici se deformează o alta idee, aceea de adversar al divinului. Satan a fost cel care a îndrăznit să se desprindă de planul divin, fiind apoi alungat din pleiada divină. El este asociat în fapt cu Lucifer, care înseamnă dătător de lumina. Datorita lui, omul -aflat în stare animalică în grădina Eden-sa gustat din pomul cunoașterii (nimic condamnabil aici, în prezent stai în fata unui ecran plat și citești tâmpeniile scrise un cretin de la mii de Kilometri distanta- eu zic ca ne-am descurcat bine la cunoaștere, deși se putea și mai bine dacă eram lăsați. Satan/Lucifer este un rebel, căzut din planul divin în planul material, dar totodată și purtător de lumină și de cunoaștere pentru specia umana. Bisericile jehoviste l-au implantat în conștientul colectiv ca personificarea răului, atribut ce i se potrivește lui Jehova/Baal în fapt.
    Lucifer a îndemnat omul să muște din fructele celor doi pomi din gradina Eden, omul a reușit - ca un neterminat ce era și este încă - sa facă treaba doar pe jumătate.  Unde ar fi astăzi umanitatea dacă  Adam gusta și din cel de-al doilea pom?
   Cum spunea cineva, cea mai mare păcăleală a diavolului este să convingă lumea de existența sa. Același lucru se poate spune și despre biserică.

    6.   e o iluzie proastă,

 se vede din fundul sălii. Totul este o iluzie bine aranjată, dar lumea începe să se prindă, mai ales cei care au căutat pe youtube explicația diverselor trucuri.... acum nu mai e magie, nu mai e nici iluzie, unii din sală știu cum se face, lumea nu mai aplaudă ca înainte la inghititorul de săbii sau la femeia tăiată... copiii spun "știu cum se face, am văzut pe internet"
  In fata credincioșiei fără explicație și fără motivație, spun doar atât:
  La fel cum cimitirul zeilor e plin de morminte, la fel și cimitirul oamenilor e plin de credincioși morți de tineri. DE CE bisericile nu pot sa demonstreze ca pot sa modifice măcar un pic statistica tragediilor zilnice? de ce se irosesc râuri de rânduri despre cât de bunul și iubitorul de oameni, când spitalele sunt pline de nedreptăți? DE CE, dacă toată lumea aflată în mizerie se roagă și binecuvântează aceasta viată, existenta umana se derulează intre o mizerie mai mare și alta mai putin mare?  

     DE CE astăzi avem mai multe biserici decât spitale, mai multe Ghaze decât prosperitate, mai multa boala decât fericire? 

   Explicația cu "domnul vede ca suntem păcătoși și de aceea ne da pe măsură" este recuzabilă. Dacă suntem o creație a unui zeu, noi, împreună cu acțiunile noastre și lumea aceasta,  atunci greșeala acestei omeniri este și ea de origine divină și atunci...e de înțeles de ce Dumnezeu refuză să ne privească în ochii întrebători.

     7.  Există o explicație

a situației actuale: zeii (cei antici, zugrăviți pe pereții astăzi ruinelor milenare), ne-au creat ca umanitate, ne-au dat într-adevăr lumea să o stăpânim, animale și plante fiecare după felul lor, apoi, dintr-un motiv doar de ei știut, au murit sau au fost prinși cu alte treburi, uitând de noi și lăsându-ne să ne descurcăm cum om putea. Unii dintre noi, prinzând de veste că divinii lipsesc, și-au pus patrafire și mitre și au început să se dea mari cum că pe ei i-ar fi lăsat cu grijă peste noi, muritorii. Încetul cu încetul au început să ne tot citească din niște cărți scrise tot de ei (noi fiind analfabeți, ascultam cu gura căscată) și să ne învețe cam cum să facem și să gândim, la câte neveste avem dreptul  și de câte ori, să ne rugăm (în speranța de a ne mântui sau de a scapă de mania divina, în cazul în care El apare la judecată, -bineînțeles la ceas neașteptat și neștiut de nimeni)`. Uite asa au trecut intre mii și sute de ani, depinde de ce ramură a sectei am apucat la naștere, iar noi încă ne uităm la spectacol în fiecare seară-cei credincioși la vecernie, cei mai putin credincioși la "dansez pentru tine" (chiar, ciudata îmbinare, tragedie umana și dans...)... iar pentru unii care au ales să renege circul religios, nu-i nimic, există și pentru ei new age, cristal, iluminare și ascensiune în noua vibrație 4D pe mov, dar neapărat cu gândul la creator.

   In orice caz, modelul religios actual, în care un dumnezeu însetat de sânge așteaptă sa fie venerat și să i se arate "credință" din partea unei găști de cretini care dau ochii peste cap atunci când se roagă, oferind în schimb mântuire și primire în împărăția sa- începe să dea vagi senzații de voma 

      8. ce e de facut?

 Varianta 1: Dacă zeii sunt încă vii dar ne-au uitat, probabil ca nu suntem importanți pentru ei și atunci asta este, sau dacă sunt morți, ceea ce pentru noi e același lucru, ar fi bine sa ne organizam și sa încercăm sa ne descurcam fără ei,( dând totodată icoana inutila jos din perete și înlocuind-o cu ceva mai colorat, tabloul periodic al elementelor de pilda).
Varianta 2:  Dacă zeii sunt încă vii însa urmează sa revină  atunci bine ar fi sa ne găsească cuminți așezați la locul nostru în bancă, să nu cumva să vadă că ne certam și sa ne dea afară pe ușa dis-creației (dacă tot am intrat pe cea a creației). Deci shhhh , ciocu mic și sa ne prefacem că lucram și ca ne înțelegem ca frații, nu ca ....

     


    In continuare, mesajul unuia care nu a fost de acord cu situația...în general...și nici nu a supraviețuit prea mult... Impresionant, merita văzut și ascultat pana la capăt.

 In final, oare ce e greșit cu noi de ne comportam așa?

9) update

   Se pare că am o problemă în a defini credința și religia. Credință este inclusiv în ghinion, iepurașul de paște sau mașinile germane care sunt cele mai bune. În lumina noilor informații, se pare că ființa umană are o capacitate limitată de credință, dar trebuie să o orienteze pe toată către ceva. Cu alte cuvinte, credința fiecărui individ trebuie consumată, altfel individul are de suferit. Unii șmecheri care cred că conduc lumea, au remarcat acest fenomen și au început să genereze ținte false pentru credința oamenilor, pentru a le consuma resursele pe idoli inutili, oprindu-i astfel de a se închina adevăraților creatori ai rasei umane și ai universului. Oamenii au uitat repede care le era credința strămoșească și au îmbrățișat noi idoli, despre care li s-a spus că sunt singurii valabili și cei mai adevărați, restul sunt satana sau sectari. S-au băgat mulți bani și resurse, oamenii au fost tentați, apoi au fost intimidați, apoi au fost bătuți și omorâți, dar în final majoritatea au abandonat credințele vechi. Copiii, mai ales, sunt de mici antrenați să creadă într-un idol fals, creat de cei care cred că conduc lumea. Cei mici sunt îndoctrinați să recunoască imaginea noului idol, să îl respecte, să comunice activ cu el, să se teamă de judecata lui, să se roage la el și să fie recunoscători pentru darurile sfinte primite, lăsând sub brad prăjiturele și lapte. Mai târziu, când cresc, li se relevă falsitatea idolului, dar sunt în continuare antrenați în a perpetua minciuna către propriile odrasle. În mod tâmp, chiar între ei, adulții, se comportă ca și cum astfel de idol ar exista cu adevărat. Astfel, are loc un mic antrenament al minții pentru a accepta mai ușor alte false credințe care li se  inseră în suflet când cresc, cum ar fi democrație, carieră, justiție, bogăție, autoritatea guvernului etc.