despre alcătuirea și funcționarea universului dislogic

atenție, acest text este o insulta la adresa logicii, a religiei, a științei și a bunului-simț.

despre alcătuirea și funcționarea universului dislogic

     Majoritatea lumii științifice neaga existenta universului dislogic, considerându-l o noțiune abstracta, menita sa ajute oarecum teoriile logicii. Pentru putini însă, universul dislogic este la fel de existent și de solid ca și cel logic, deși o piatra aruncata în lumea dislogica nu poate sparge capul niciunui cercetător ortodox.

   Probabil că alcătuirea universului dislogic poate părea destul de bizară și asa și este dacă o comparăm cu lumea logică pe care o cunoaștem cu toții. Suntem atât de mulați de realitate, ca și o scoica de stânca sa, incapabilă să se miște nici măcar un milimetru în imensitatea oceanului, încât un alt concept ne pare născocirea unei minți bolnave (dacă nu cumva așa și este). Dacă am putea povesti unei scoici că în același ocean  există pești multicolori care zboară vremelnic prin aerul de deasupra apei, nici în ruptul capului ei de moluscă nu ar putea sa accepte că acesta este în fapt adevărul. Dacă scoica ar avea măcar ochi, poate ar crede măcar putin din istoria povestită, sau măcar s-ar întreba "dar dacă e adevarat?"
   Cert este că universului dislogic și lumea noastră nu au nimic în comun, deși unora li se va părea confuzantă asemănarea pe care ei cred ca o deslușesc printre rânduri, chiar și atunci când este explicită. Confuzia este în anume măsură acceptabila, atâta vreme cât universul dislogic și cel logic ocupa același spațiu, asa cum cineva, privind în lumina doua diapozitive vechi, suprapuse, ar percepe ambele imagini în același timp, dar ar fi totuși capabil sa înțeleagă parțial pe fiecare din ele.

    Am să încerc să fiu cât mai clar și să nu intru în amanunte inutile; cineva ar putea afla mai multe dacă ar dori, din alte surse mai credibile, ascultând vântul de exemplu.

    În   primul rând, trebuie să spun că universul dislogic nu a existat dintotdeauna. El are o anumită vechime, pe care cercetătorii lui se străduiesc să o exprime în diferite mărimi de genul "miliarde de ani dislogici", dar ce înseamnă un an? Cele 365-366 de zile dislogice pot însemna mult sau putin, dacă ne gândim că alte planete dislogice fac turul Soarelui dislogic (dis-Soarelui) într-un timp diferit și ca numărul de zile este mai mic sau mai mare.  Pe de alta parte, se pare că timpul (și spațiul) se contractă pe măsură ce se îndepărtează, deci nu este liniar asa cum îl percep locuitorii lui.
     Ce a existat înainte de crearea lui? Nimic, dacă "a exista" se referă strict la material. În fapt, a existat ceva ne-material, greu de definit în termenii noștri, atât de limitați la materialitate. A existat ceva ce se poate defini ca Lumină.

    Lumina era (și este) locuită de locuitori de lumină. Ei, prin natura lor, sunt veșnici, pentru că în Lumină nu există timp. Ei se supun (se raportează) la un element suprem, care este însăși generatorul Luminii, este însăși Lumina. A se supune acestuia este natural, din moment ce totul radiază din el, inclusiv locuitorii Luminii. Putem să ii spunem Dumnezeu, dacă vrem, deși este altceva decât cunoaștem noi sub aceasta denumire. Locuitorii Luminii sunt independenți într-un oarecare fel, deci au libertatea de a se manifesta în mod propriu. Acolo nu există ură, invidie, materialitate, teamă, foamete, bine și rău, moarte sau altceva de genul acesta. Acel Dumnezeu din Lumina nu pretinde "credință" de la "credincioși" pentru a le acorda "mântuirea" sau alte avantaje. In Lumina nu exista condiționări și trocuri cretine la fel ca în lumea logica. Dar asta nu înseamnă ca ele nu exista la nivelul de jos al lumii dis-logice, la nivelul dis-oamenilor.

     Unul din locuitorii Luminii a dorit mai mult de la libertatea sa. A dorit să fie creator și a avut libertatea de a deveni. Acesta (numele lui nu ne-ar spune nimic, în fapt nici nu are un nume pentru că nu are nevoie; doar noi, oamenii simțim impulsul de a da nume lucrurilor și apoi de a ne certa pe această temă) a creat materialitatea dislogică, ca și lume diferită de Lumină, sub forma unei bule similare cu bula de gaz in paharul de sifon. A creat dis-materia, reducând viteza de manifestare a Luminii. A utilizat elemente pe care le avea pentru a crea la început elemente foarte mici, mai mici decât cea mai mica particulă subatomică descoperita vreodată de dis-cercetători. Aceste particule sunt formate din doua elemente de Lumină, ca doua roti suprapuse, care se rotesc lent în sens invers. Acestea au fost cărămizile din care au rezultat particulele subatomice, apoi cele atomice șamd. Nu am sa plictisesc cititorul cu explicații inutile, și asa acest text devine suficient de incomprehensibil. A urmat apoi conectarea atomilor în molecule din ce în ce mai complicate. 

   Creatorul nu a avut la dispoziție prea mult material, dar a utilizat diverse trucuri pentru a se descurca. A trebuit să facă materia dislogică "aerisită" (cercetătorii au spus mai târziu că 99 % din materie este spațiu liber, și au avut dreptate). A creat apoi sisteme dis-solare în care a introdus legile fizicii dislogice, în special cea a rotației fără sfârșit, de natură a crea iluzia timpului și a spațiului. Pentru a menține ordinea și a evita coliziunile și conflictele, a trebuit să armonizeze rotația corpurilor astrale folosind ecuații simple și general valabile. Astfel, a sincronizat mișcarea planetelor din sistemul solar dislogic în cicluri repetabile la infinit, asemeni rotitelor dintr-un ceas, care cad periodic în aceeași poziție. Daca asemuim dis-planetele unui anumit punct pe fiecare rotită din mecanismul unui ceas, odată la un anumit interval, ele se poziționează în aceeași configurație, în mod matematic. Doua planete dislogice, dis-Terra și dis-Venus, se aranjează în aceeași poziție una fata de alta la fiecare nu-știu-câți ani (de exemplu, putem sa consideram aceasta poziție conjuncția, când cele doua corpuri sunt cel mai aproape). Pentru ca totul sa fie și mai simplu, acest interval este un multiplu exact al unui anumit număr, valabil indiferent despre ce pereche de planete din sistemul dis-Solar este vorba.
      Un alt truc al creatorului, menit să ducă la economia de material, a fost iluzia spațiului. Astfel, spațiul devine tot mai mic pe măsură ce este mai departe de un anumit punct (ca și cum am privi pe vizorul unei uși - efectul fish-eye). În fapt, corpurile celeste sunt mult mai aproape decât par pentru locuitorii Terrei dislogice. Pentru ca seria iluziilor spatiale sa fie completa, Creatorul a generat planete și stele goale în interior, ca niște dovleci de Haloween. Dis-planetele par mari, dar în realitate conțin putina materie. 

    

  Una din cele mai reușite iluzii ale creatorului, menită sa păcălească publicul spectator, este reflexia. Astfel, un corp reflectat de o oglinda poate părea ca fiind două corpuri. Un corp intre două oglinzi paralele poate părea un infinit. Acum să ne imaginam un glob de oglinzi disco (disco-ball). Un fascicul de lumina care lovește suprafața acestuia produce multiplicarea în milioane de puncte luminoase pe pereții unei încăperi. Acum să ne imaginăm că însăși pereții încăperii ar fi tapetați parțial cu cioburi de oglindă. Efectul unei raze lumină în interiorul acestui glob devine mult mai puternic. Acum să ne imaginăm că unele cioburi de pe suprafața globului sau de pe pereți au proprietatea de a deforma imaginea (de genul convex-concav). Raza originală va fi deformată în funcție de ciobul pe care cade la un moment dat. Ea s-ar reflecta de mii de ori, de fiecare dată în mod diferit. Pentru un privitor, ar părea că există milioane de surse diferite de lumină în loc de una singură. În  același mod, folosind reflexia, creatorul a multiplicat numărul corpurilor perceptibile din dis-cosmos.
  Iluzia a fost desăvârșită folosind temporalitatea. Orice fenomen este un eveniment temporar. El durează un timp, apoi "dispare".Totuși, timpul creează iluzia existentei și după "dispariție". Astfel, unele stele cu care creatorul a umplut cerul, nu mai există demult, lumina lor fiind o iluzie mică în marea iluzie a materialității.

     În  tot acest context al economiei, un loc aparte îl deține energia. Universul dislogic este sărac în energie. El este negru și absolut rece. Multitudinea de stele este doar o instalație de pom din leduri, care nu încălzesc și luminează decât putin, la distanta de câțiva milimetri, totul plasat în interiorul unui glob de pom foarte mare, care pe interior este ca oglinda. În   plus, lumina și căldura se manifestă în vidul cosmic doar în prezenta materiei. În   vidul cosmic pur, energia nu generează nici un efect. Căldura însăși, nu poate exista în vid, fiind o proprietate specifică materiei. În  schimb, cea mai mica particulă de materie face radiația stelară să se manifeste local. Astfel, o presupusă sondă spatială aflată în calea radiației dis-solare devine caldă și luminoasă, dar este doar o iluzie perceptibilă local. (spre diferență, în Lumină evident că nu există vid cosmic sau întuneric, nici frig sau cald, ci doar lumină). 

     Poate că e cazul să precizez că universul dislogic este foarte limitat. El arată ca un balon turtit, are margini și un fel de coajă care oprește Lumina să intre. Recent, cercetătorii dislogici au descoperit limitele universului și au început să speculeze cam câți ani-lumina ar avea (!!!ani lumină folosiți pentru a exprima distantele cosmice= nonsens = ani dis-tereștri rezultați din iluzia spațiu-timp generată de rotația în jurul stelei centrale + lumină, o alta iluzie generata prin rotația și translația unei particule iluzorii...), că probabil mai sunt și alte universuri similare și alte baliverne. Creatorul a fost nevoit să stabilească limite pentru materialitate, pentru că aceasta nu este acceptată în Lumină, și nici nu poate exista în ea. De aceea a fost necesară coaja universului dislogic.

   Dis-materia însăși este un fenomen iluzoriu, o manifestare temporară, un eveniment în istoria dis-cosmosului. Orice dis-materie este generată, apoi degenerează în mod natural în alte elemente mai simple, având tendința de a se întoarce la particulele elementare din care este alcătuită. Asta se observă foarte bine la materia vie, care este un fenomen vremelnic cu durată destul de scurtă pentru a fi percepută de ființele inteligente. Dis-materia ne-vie degenerează treptat în milioane de ani, ceea ce se observă atunci când privim doi munți de vârste diferite. Eroziunea (timpul) aduce în stare degradată orice munte. Dis-materia este reciclată permanent în alte forme, ea nu este creată. Încă nu a căzut din cer o piatră despre care să se poată spune că a apărut ieri sau săptămâna trecută. Totuși, dis-cercetătorii se încăpățânează să afirme că pietrele au vârste diferite, ca și cum ar exista un moment anume când o piatră se naște. Singurele pietre care au o zi de naștere anume sunt cele vulcanice, dar și acelea în fapt sunt pietre vechi reciclate (topite). Aștept cu interes ca cineva să serbeze ziua de naștere a unei pietre pe care o tine pe șemineu în chip de suvenir din vreo excursie în insulele ne-virgine.

     Creatorul a introdus în materialitate (și continua să o facă) ființe corupte din Lumina, atrase aici de iluzia de a fi "libere". Unele din acestea sunt foarte puternice și foarte încântate de noua perspectivă de a participa la creație. Una din acestea a primit sarcina de a constitui colonia Terra, unde noii veniți mai slabi au fost primiți într-un fel de "paradis". Cu timpul, Terra a devenit foarte aglomerată cu ființe slabe și "paradisul" nu a mai fost ce era odată. Ființele aduse aici din Lumină au fost contaminate cu materialitate, pentru a putea supraviețui în universul dislogic. Natura lor luminoasă a fost ștearsă aproape complet. Unele ființe se numesc dis-oameni, altele au alte nume și trăiesc în alte medii decât cel terestru, cum ar fi Lumea-viselor-și-a-morților.   

   Guvernatorul dis-Terrei s-a ocupat cu distribuirea economică a ființelor vii pe suprafața planetei, introducând în ecuație moartea, ca soluție de depopulare. Prin moarte, ființele sunt extrase din materialitate și reciclate, adică primesc o vacantă în Lumea-viselor-și-a-morților, la alt nivel, mai putin material dar la fel de iluzoriu (despre asta-aici). 

   În ultimul timp, dis-Terra a devenit suprapopulată, ceea ce se datorează pe de o parte -faptului că tot mai multe ființe au fost atrase în universul dislogic din Lumină, pe de altă parte din cauză că multe suflete au fost transferate din Lumea-viselor-și-a-morților în materialitate. În plus, folosindu-se reflexia, multe suflete au fost multiplicate, fiind în fapt iluzii ale unor arhetipuri originare. Astfel, Guvernatorul dis-Terrei creează iluzia puterii, a evoluției, a dezvoltării. În realitate, numărul creste în detrimentul calității. 

  

  Guvernatorul Terrei nu este același de la începutul timpului pana în prezent. La început a fost un altul, oamenii trăiau pe atunci o mie de ani și erau foarte putini, deci nu erau reciclați frecvent. Guvernatorul se arăta lor în persoana și comunica în mod direct cu ei. Intre timp, rasa umana a involuat, fost contaminată puternic cu materialitate și cu esențe ale diferiților guvernatori care s-au succedat.  Unii au preferat sa șteargă complet rasa primită moștenire de la predecesor și sa reînceapă designul uman pe baze proprii. Alții au preferat sa insereze în populațiile existente propriile gene și să le acorde unele avantaje, în scopul de a domina pe ceilalți și de a ii folosi ca sclavi. Astăzi, dis-oamenii sunt un melanj de mai multe rase originare și mai multe rase creatoare.  

  

   Intre diverșii Guvernatori, foști, prezenți și pretendenți, a existat întotdeauna un război din care specia umană a avut întotdeauna de suferit. Ultimul Guvernator, cunoscut de oameni ca și Jehovah sau Yave, are propria sa rasă aleasă, pe care a protejat-o printr-un program de inginerie genetica uimitor, care continuă și astăzi (pentru curioși, recomand "programul Terra" de Tony Victor Moldovan). În același timp, Jehovah se ocupa cu slăbirea speciei dis-umane prin îndobitocire și reprogramare mentală, proiect care a reușit pe deplin. 

   Existența Luminii, precum și iluziile materialității din care este constituit dis-universul, sunt ținute în mare secret de Guvernatorul dis-Terrei. Unii oameni de pe dis-Terra au avut ideea de a se elibera din materialitate și de a trece în Lumină. Împotriva acestor tendințe există două super-iluzii, știința și religia, care sunt inserate în mentalul dis-oamenilor prin programe concrete și elaborate. 

    Știința este o religie a propriilor teorii, care rejectează idei diferite de propria doctrina, argumentând cu ajutorul acesteia din urma. În   cest mod se crează o logica circulara de tipul: nu poate sa fie adevarat altceva decât scrie în tratatele noastre, dovada fiind în tratatele noastre. Sistemul științei este  implantat oamenilor de mici cu ajutorul școlii, apoi continuat de sistemul finanțării care nu aproba derapaje de la calea oficiala. 

  Religia este o știință a propriilor minciuni, dezbătând de sute de ani același text prăfuit și fiind -în același timp- motivul discordiei inter-dis-umane. Ea folosește logica circulară de tipul "nu poate fi acceptată altă situație pentru că nu este scrisa în textele sfinte, iar dovada o putem citi în textele sfinte". Religia este și ea susținută prin sistemul finanțării (de stat), sistem cu care oamenii normali nu pot concura (fiind pierzători încă înainte de a intra în lupta)
  Mai există și o a treia, greu de definit, prin care dis-oamenilor li se inserează și alimentează unele așteptări, care le sunt ulterior înșelate în mod brutal, efectul psihologic fiind foarte eficient. Astfel, unii dis-oameni au așteptat un fel de evoluție într-un univers cvadridimensional, de natura a șterge toate problemele și traumele acumulate. Ideea acestei treceri a fost mai întâi implantată pe diverse canale, apoi alimentată masiv. Atunci când nimic nu s-a întâmplat la momentul așteptat, decepția și resemnarea au dat o lovitură definitivă credinței în alta dimensiune. În   mod similar este a doua venire a vreunui salvator mondial, care - evident - se lasă inutil așteptată.

  Trecerea dis-oamenilor în Lumină este imposibil de realizat, specia în discuție fiind contaminată cu materialitate în proporție majoră. Aceștia nu pot supraviețui în Lumină în forma pe care o au în prezent pe dis-Terra. Lumina dă uneori ocazia unor suflete purificate de reziduul materialității, șansa de a trece bariera dis-universului, dar nu direct, ci trecând prin Lumea-viselor-și-a-morților. Unele programe de spălare pe creier insera ideea ca se poate trece direct în Lumină. 

   Lumina a avut mai multe misiuni de a se face cunoscuta dis-oamenilor, în special prin intermediul unor mesageri, interpretați eronat ca dumnezei. Unul dintre ei, cunoscut ca și Iisus sau Djee-zas, a încercat să transmită acest mesaj, dar, locotenenții Guvernatorului Jehovah au deformat mesajul, ascunzându-i esența și contaminându-l cu propriile mizerii ideologice, nu înainte de a-l ucide pe mesager în mod barbar și de a  determina mulțimea să celebreze acest episod ca pe un sacrificiu  glorios și o încununare a misiunii Sale. Simbolul uciderii Lui este prezentat periodic, pentru ca nu cumva cineva să uite ce pățesc cei care atentează la stabilitatea ideologiei jehoviste. 

  Amuzant cum unii dis-oameni execută mecanic episoade de adorație psihotică a unor astfel de simboluri (iertare, nu uitați ca sunteți în lumea dislogică unde orice asemănare cu realitatea este întâmplatoare, izbitoare și premeditată; asa că mai aveți timp să vă mutați pe alt site înainte de a face spume la gură)

   Lumina extrage unele suflete suficient de evoluate și de desprinse de materialitate ca să poată supraviețui dincolo de coaja dis-universului. Lumina nu poate extrage toate sufletele sau majoritatea lor din cauza că acestea sunt otrăvite cu materialitate și nu pot supraviețui dincolo. Impresia că într-o buna zi toți oamenii se vor mântui sau elibera din 3 D sau vor fi salvați de vreun salvator mondial este o minciună indusă de locotenenții jehovisti. Dis-oamenii ar trebui să se împace cu închisoarea lor și să încerce să o facă cât mai plăcută cu putință, adică exact contrariul a ceea ce fac în prezent.
   De asemenea, dis-oamenii ar trebui să se împace cu ideea că sunt cele mai slabe ființe conștiente din univers și că nu mai exista o alta planetă asemănătoare cu dis-Terra, ci planete total diferite, populate cu ființe foarte puternice și mult mai avansate, care locuiesc o alta dimensiune a dis-universului. Acestea sunt în relație directă cu Guvernatorul și cu elita sa.


   Spuneam că în dis-univers au fost introduse ecuații simple pentru a-l face să funcționeze eficient și economic și pentru a evita haosul. Trebuie precizat aici că materia are o tendința naturala spre dezorganizare, spre haos, și de aceea este necesară introducerea unor ecuații, cunoscute ca și legile fizicii (dis-fizicii).
   Dis-fizicienii au sesizat astfel de legi și le-au exprimat matematic. Una din ecuații se referă la deformarea spațiu-timpului și a fost exprimată de genul forța este egala cu masa supra distanta la pătrat sau ceva de genul (dis-fizicienii lucrează cu forța, ca și Luke Skywalker). Problema este că uneori ecuațiile sunt contrazise de fenomene care nu se înscriu în "legile fizicii", pentru care dis-fizicienii nu au explicații la fel de clare. Voi enumera doar câteva:
 - Gravitația, despre care s-a scris foarte mult, fără să se constate care este natura ei
 - electrogravitatia/electrolevitatia, despre care nu se spune nimic în cărțile de fizică de la scoală, din cauza că nu există explicații în acord cu programele științifice deja implantate (în ciuda faptului ca fenomenul poate fi reprodus în propria bucătărie cu mijloace tehnice la îndemână)
 - generatorul/motorul homopolar, care suferă de aceleași metehne ca mai sus
 - giroscopul, care refuză să se supună legilor cunoscute, fără sa sa  se știe de ce
 - diversele miracole care sfidează "logica" , pe care biserica le bagă repede în buzunarul propriu pentru a le folosi in sprijinul propriei pozitii
   - petrolul
   - inertia, forta centrifuga/centripeta.
   Astfel de fenomene (mai există și altele) se produc ca urmare a unor erori de scriere a ecuațiilor menite să creeze iluzia materialității. Erorile în cauză arată că legile materialității sunt fabricate și că nu sunt perfecte
    Una din erorile de scriere a dis-materialității se manifesta în ecuația corectării mișcării. Aceasta eroare generează ceva ce dis-știința numește inerție, tendința unui corp de a continua mișcarea sau ne-mișcarea în primele momente a unei schimbări de stare. Asta se datorează unei erori care nu permite adaptarea iluziei materiale la noua stare. După un timp variabil, inerția dispare și absenta ei durează atâta timp cât materia nu își schimba starea de mișcare. Dis-oamenii  au învățat să utilizeze această eroare în folosul lor. Astfel, alterând rapid starea de mișcare a unui magnet lângă un conductor metalic, ei pot produce inerția unor particule minuscule, care încep să se miște prin metalul respectiv. Particulele sunt "scoase" din metal și folosite, dar altele apar imediat în loc pe o cale pe care dis-știința nu o poate explica, deși deține volume întregi de teorie pe această temă. Cu ipocrizia specifică dis-științei, se explică că acest fenomen există și gata, "citește teoria, boule, și formulele aferente, stai jos Ionescu, dacă pui întrebări stupide înseamnă ca nu ai învățat, sa vină mă-ta la scoală la ședință sa ii arat eu de unde provin particulele scoase din sarma de cupru cu ajutorul magnetului".  Btw, poate e momentul să înțelegem că dis-materialitatea, inițial, nu avea prevăzut fenomenul circulației particulelor prin sârme de cupru, acesta fiind o invenție a dis-omului, care are abilitatea de a modifica materialitatea (doar că nu este lăsat). Într-o buna zi,  în locul anacronicelor generatoare care produc (prin alterarea frecventa și rapida a stării de mișcare) circulația particulelor prin sârme de metal,  dis-omul va inventa un aparat care va extrage aceleași particule în mod linear. Pentru aceasta, este necesar ca dis-știința să recunoască că particulele respective nu pot fi extrase din materie de magneți fără a fi înlocuite de altceva, și anume un alt gen de particule a căror existentă nu este recunoscută în prezent. Particulele materiale care circulă prin sârme și particulele libere sunt înrudite și pot suferi transformarea din unele în altele prin modificarea caracterelor lor.

    În  materialitate, particulele mici circulă liber. Ele au o anumită dimensiune, dată de viteza de rotație a elementelor constituente, ceea ce permite clasificarea lor în mai multe categorii. În  fapt, dis-știința nu a înțeles că este vorba de aceleași particule, dar cu viteze de rotație diferite. cu cât viteza este mai mică cu atât particula este mai mare, ajungând pana la dimensiuni comensurabile cu sistemele planetare. dis-cercetătorii au numit această dimensiune iluzorie "lungime de undă" și au avut dreptate într-un fel, este o lungime, dar nu au înțeles că provine din rotația constituenților particulei. Totodată, rotația aceasta generează anumite fenomene în materie, cunoscute drept radiații. Una din radiațiile cunoscute este cea luminoasă. Particulele au viteze diferite de rotație și generează astfel radiații diferite la impactul cu materia, numite culori. În  lumina albă există de fapt particule cu rotații diferite. Totodata, particulele cu viteze de rotație diferite se propagă "rectiliniu" (o alta iluzie) cu viteze diferite. Vă las pe voi să ghiciți care are viteza de translație mai mare. Pe scurt, particulele mobile sunt caracterizate de viteză de rotație a constituenților, diametru (imperfect proporțional cu prima) și viteză de translație. Viteza de translație poate fi ușor modificată pentru o particulă dată, deci nu este fixă. din combinația celor trei elemente rezultă o multitudine de posibilități, interpretate eronat ca fiind tipuri de particule diferite. În  fapt, numărul categoriilor particulelor libere existente în dis-materialitate este limitat, ceea ce variază fiind starea lor.

   Din aceste câteva explicații rezultă cam cum este alcătuit și cum funcționează universul dislogic. Ar mai fi și altele de spus, de exemplu, care este relația intre diferitele planuri ale materialității (de exemplu intre materialitatea tangibilă și Lumea-viselor-și-a-morților, dar despre asta - altă dată).