nu am feisbuc

  Nu am feisbuc.
  Nu am feisbuc, dar totuși exist. E adevarat, exist la un nivel primitiv, ca un mormoloc fără picioare (in cazul meu fără ochi), într-o baltă mâloasă  care nu te lasă să vezi mai departe de câțiva milimetri. Dar totuși exist. Îmi este foarte greu să exist, dar totuși ma încăpățânez să o fac. Existența fără feisbuc este ternă. Sunt ultimul călugăr într-o mănăstire ruinată, în jurul căreia s-au construit autostrăzi, malluri si vile. Acoperișul de țiglă veche lasă ploaia să treacă, ușile din lemn masiv au putrezit și s-au lăsat,  tencuiala a căzut relevând cărămizi vechi, modelate cu mana și coapte la un foc zdravăn de lemne, pe vremea când păduri întunecoase înconjurau locul ce va sa găzduiască mănăstirea mea. Astăzi sunt singurul locuitor al ei. Feisbuc e înafară,  tot mai insistent sa câștige centimetri de pământ, să se apropie lent de ziduri și să le transforme în material refolosibil pentru cine o vrea.
  Sunt singur aici. Dimineața, nu văd poze cu oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, nu știu cine  este prieten cu cine, sau ce ii place lui cutare... Viata mea este searbădă, lipsita de acest deliciu al secolului.

  Nu am avut niciodată, nici feisbuc, nici tuiter, nici ...altele. Nu știu ce gust au. Sunt o relicvă a istoriei. Mă mir că trăiesc. Într-o zi, ma vor găsi și vor face o știre la telejurnal despre mine- "a fost descoperită o persoană care nu are rețea socială. Se pare că trăia în această stare de mai multi ani. Mai multi localnici s-au oferit să o ajute, oferindu-i conturi gratuite în toate rețelele cunoscute".
  Într-o zi am primit vizita unui prieten. Am încercat sa încheg o conversație pe o temă mai veche, dar dansul era prea ocupat sa își privească ecranul tabletei, răzând singur la glume afișate de "prieteni" pe care nu i-a cunoscut niciodată. Doamne, cât l-am invidiat! Să poți evada asa din realitate, să te lași purtat de contul tău către zări nebănuite, sa te desprinzi de lumea înconjurătoare pana când nu mai știi ce ora este... Pentru o clipă am simțit nevoia de a mă lăsa dezvirginat de această târfă seducătoare... și totuși, ce ar fi dacă...
  Am alungat grăbit acest gând păcătos, dar viermele s-a încuibat deja în creierul meu, știu că nu mai am scăpare, trebuie să o fac, altfel...Să mă rog, e singura speranță.... "Doamne, nu ma lăsa, alunga gândul necurat... Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu..." Uneori mă surprind privind peste umărul oamenilor care își consulta smartfonul, în speranța de a zări măcar un cuvânt, o poza, ceva ce ar putea primi de aiurea și care ar putea ...
  Hotărât lucru, nu pot sa pretind că lupt cu Satana dacă nu îl și cunosc... maine îmi fac cont, doar asa, ca sa ii dovedesc nenorocitului ca pot sa rezist cu ispita lângă mine. Altfel, ce rost are sa pretind ca sunt tare în fata ispitei, când ea nu e prezentă? e nonsens... hm!
  Maine am sa îmi fac cont. Dacă nu îmi fac eu, sigur îmi fac alții! Trebuie sa-mi fac. Bineînțeles ca nu am sa îl consult cu anii, am sa îl las nedeschis pana cedează nervos și moare singur, neutilizat. Am auzit că perversul naibii nu dispare niciodată. Chiar dacă vrei sa îl anulezi, nu poți. Tot ce ai băgat în sistem, rămâne pe vecie. E ca bacteriile acelea care rezista în pământ zeci sau sute de ani, și într-o zi ceva le scoate la suprafață și le dă ocazia să omoare pe capete... Da, am să îmi fac cont numai ca să îmi bat joc de el. Sau mai bine, să îmi fac mai multe. Sute. Mii. Să mă dau prieten cu mine însumi, într- rețea proprie, doar a mea, în care eu sunt în relație cu mine însumi. "S-ar putea sa îl cunoști și pe EU452". Asta ar fi cea mai tare batjocură la adresa lui feisbuc. L-as agresa în fiecare zi cu mesaje distribuite către cele 1000 de ipostaze ale mele. "Poza cu teiul din curte" distribuită de 1000 de ori, imaginați-vă ce solicitare energetică, să trimiți atâția biți... doar electronii care compun mesajul, circulând pe firele internetului, ar putea furniza căldură și lumină pentru o familie! apoi răspunsurile: "îmi place", "lol", "tare" etc., apoi mesajele pe care sistemul însuși le retrimite- "lui X ii place asta" ...
   Deja râd singur de ce față ar face feisbuc ăsta...
  Acum trebuie să plec. Am de citit, vreau să mă informez cum se utilizează, să știu toate regulile scrise și nescrise, să nu afișez cumva public vreo prostie în rețeaua mea sociala al cărei unic utilizator voi fi, apoi să mă trezesc că citesc cine știe ce comentarii postate de mine pentru mine. Aș intra în pământ de rușine! și unde mai pui că nu pot șterge nimic!
  Gata, mă apuc de citit. Următorii 7 ani sunt ocupat. Mare este Domnul, cu al sau har! amin!