critica națiunii dure

critica națiunii dure

 Ești român și ești mândru? Atunci citește asta!

 Ești român și îți vine să vomiți în fiecare zi din cauza asta? Atunci citește asta!

CRITICA NAȚIUNII DURE

   Dacă cumva din greșeală ai auzit de unul Immanuel Kant, și dacă tot cumva știi că nu e un fotbalist, atunci cu siguranță știi că a scris o carte, "critica rațiunii pure". Titlul îmi sună atât de spectaculos, încât l-am deformat pentru a-l folosi și eu, și asta nu pentru ca ar fi vreo paralela intre mine și respectivul domn. Pur și simplu sună bine. Mai bine ar fi sunat "critica națiunii p___, dar nu are la fel de mult sens.

   Deci ești român, iar sentimentele tale sunt confuze. Simți că ceva nu este în regulă cu națiunea ta, dar nu poți spune ce. Sau poți spune și ești capabil să vorbești zile întregi despre asta. Nu fi trist, join the club (clubul romanoolicilor anonimi).

 - Bună, ma numesc Dorel și sunt romanoolic.

 - Bună Dorel!

Să începem cu începutul.

1) Început.

Acum putem să continuam.

      2) Românii sunt un popor nou, inventat artificial prin sinteza unor populații asemănătoare dar diferite.

  Deci termenul de "român" este atestat prima dată în secolul al XVI-lea, când majoritatea popoarelor erau deja bine definite. Sa nu uitam ca cu 4 secole mai devreme, unii puneau de o universitate-doua. Secolul al XVI-lea, când apare vorba asta, "român", este destul de interesant. El (secolul) se leagă de nume ca Nicolaus Copernicus, despre care nimeni nu se îndoiește că era polonez, de Jean Calvin, francez, de Martin Luther, german și multi alții, din diverse popoare atât de vechi încât nu se poate ajunge cu istoria pană acolo.

  Cine menționează prima data că locuitorii carpato-danubiano-pontici se numesc "români"? Evident, niște italieni (italieni de foarte mult timp) trimiși în expediție de sfântul scaun ca sa "descopere" - ce surpriză - că de fapt aici sunt urmașii strămoșilor lor, ai romanilor!!! Ba mai mult, respectivii italieni au constatat cu uimire că populațiile respective se considerau ei înșiși romani (sau urmașii lor) numindu-se rumâni!!!
 Adevarul este că exista la acea vreme o Tara Românească (Muntenia), în care valahii (vlahii) își spuneau uneori rumâni. Moldovenii nu se numeau rumâni, iar ardelenii nici atât.
 Respectivii italieni au găsit de cuviință, orientați și finanțați fiind de sfântul scaun (care nici sfânt, nici scaun nu era, deși mă îndoiesc de ultima afirmație) să inducă un curent de opinie pro român, ceea ce au și reușit prin intermediul unei asa-numite școli ardelene. Deci niște băieți de la școala ardeleană, influențați de niște italieni (putin importa ce erau, în fapt), au început să susțină o asa numita identitate culturala și națională "românească", moștenitoarea unui fond roman.
  Ulterior, mai multi învățați de diverse naționalități au scris ca vlahii/valahii se numesc și români și sunt urmașii romanilor. 

   

  

      3) Romania este un stat creat artificial, cu foarte putină istorie în background.

 El a fost creat prin fuziunea forțată, abuziva, sângeroasă și pe alocuri nereușită a mai multor țări diferite. La acea vreme, în cele trei țări se vorbea o limbă asemănătoare, precum este asemănătoare limba vorbita în Kosovo și Croatia.

Nu numai că locuitorii provinciilor sau țărilor respective vorbeau diferit, dar și obiceiurile, cultura, felul de viata, ocupațiile și istoria erau diferite. Intre aceste teritorii, relațiile erau de bună vecinătate și de conlucrare din timpuri străvechi. De ce unii sau alții au susținut și realizat unirea acestora, în mai multe etape succesive dar marcate de crime și tensiuni, este un mister care nu va fi discutat aici. NU toată lumea a fost de acord.

     Unirea de la 1600 este în fapt un eveniment sângeros. Mihai Viteazul, "unificatorul", nu era domnitor de sânge, ci a parvenit la "conducere" printr-un joc al sortii și a circumstanțelor favorabile.

A luat conducerea Transilvaniei învingându-l în luptă  pe Andrei Bathory (Familie cu care Mihai semnase alianță!!!), în fapt,strecurându-se cu o armată de mercenari pană la Selimbăr, unde a avut loc celebra ambuscadă. Armata de mercenari a fost finanțată de împăratul Germaniei, în schimbul recunoașterii suzeranității Habsburgilor asupra Transilvaniei!!! Deci Mihai a devenit domn  trădând familia vecina și vânzând Transilvania Habsburgilor (care mai târziu, ironic, a obținut dominația de drept asupra teritoriului romanesc, prin familia Hohenzollern).

    O manevră similară a fost folosită de Mihai și pentru preluarea Moldovei. El l-a învins în luptă !!! pe Ieremia Movila la Bacău. Deci domnul Tării Romanesti l-a distrus pe un domnitor al unei țări vecine, care nu făcuse nici un rău, ba mai mult, se opusese otomanilor cu toate resursele!!! Asta da vitejie. In urma acestei isprăvi s-a autointitulat  "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".
  Adică o luare cu japca a teritoriilor vecine Transilvania și Moldova, prezentată în istoria deformata a României ca o mare unire (nu contest aici capacitatea strategica a lui Mihai, prin care a învins imperiul otoman).

    Unirea de la 1918, mai putin sângeroasă, este un made-up, un spectacol de teatru fals într-un cămin cultural mucegăit. Iată ce spune Wikipedia:

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. (...)  Socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române.

    Faza cu țăranii purtând plăcuțe cu numele comunelor este înduioșătoare. Nici prin cap nu îmi trece cum niște țărani s-au gândit să își lase treburile și să plece la Alba Iulia ca să facă unirea, iar pe drum să meșterească pancarte. Să nu uitam că tocmai se sfârșise un război care a distrus toată Europa iar bulversarea care a urmat a permis orice joc.

   4) Talentul ratării sau a trădării

  Ratarea, eșecul, aservirea, trădarea sunt evenimente curente în scurta istorie a României.

 Tudor Vladimirescu a fost trădat de panduri, armata română a trădat pe germani... lista poate continua.   E de mirare că astăzi aleșii își trădează poporul iar poporul își trădează copiii?

  In aceeași categorie intra și lipsa continuității, schimbarea regulilor în timpul jocului, schimbarea jocului în timpul regulilor s.a.m.d.

   5) Psihologia tipică a românului este foarte interesanta și deloc lăudabilă

   Un loc aparte ocupa psihologia relațiilor sociale șef-subaltern. Când spunem Romania spunem slugărnicie, spunem șefi care își trimit subalternii sa le cumpere țigări, spunem subaltern care se duc sa cumpere țigări și sa le facă cadou șefilor etc. Este proverbiala foamea unor români  fată de funcții și poziții sus-puse. In armată se știa că dacă pui un oltean caporal va ști sa ii fută pe soldați chiar și fără erecție.  Nici alte populații nu sunt mai prejos.
   Un cuvânt potrivit pentru a defini șeful roman este "patriarh". Unui patriarh i se așează frumos cutele veștmântului, i se aranjează medaliile pe piept în mod egal, i se sărută mana și cineva ii face sigur pantofii. Este un semizeu coborât pe pământ pentru care slugărnicia subalternilor este însăși aerul pe care îl respiră.  Un patriarh își permite sa facă ironii pe seama unui angajat de fata cu ceilalți, care sunt obligați astfel sa rada, vai ce spiritual sunteți șefu'.

   Cu astfel de mentalitate încercăm sa construim o democrație, cu oameni pentru care inegalitatea intre semeni este baza existentei. La stat, cererile se încheie cu "cu deosebit respect," și încep cu "va rog sa binevoiți a aproba..."  

   In timp ce la noi se corectează cererile ca să nu supere urechea fina a șefului, la alții, senatorii iau autobuzul în drum spre parlament, la fel ca și ceilalți necunoscuți.

   Mentalitatea de a da cadouri pentru a obține un drept (chiar și celor care au bunăvoința de a îl acorda necondiționat) este adânc înscrisă în modelul comportamental. Corupția micului funcționar, care rezolvă dacă primește, la fel ca și corupția înaltului decident, este, alături de tăiatul porcului de crăciun și făcutul vinului la subsol în damigeana de sticla, una din definițiile comportamentale românești.

   Miștoul, aroganța și ironia de slabă calitate, venite gratuit, fac capul de afiș al oricărei activități sociale.

   Vorbitul aiurea, neconstructiv, în necunoștință de cauză, despre politica într-o țară care nu are politică, sau despre agricultură și fotbal, într-o țară care nu le are pe ambele, sunt constante ale oricărei reuniuni.

  Nu în cele din urmă, lipsa de orientare,  organizare și percepție realistă, complicarea cu detalii inutile,  tergiversarea deciziei și a asumării răspunderii, sortesc eșecului chiar și cele mai simple proiecte. "bete în roate" este o expresie nu atât pomenită cât aplicată practic cu mult succes (concomitent cu "să moară capra vecinului" și "ce-o da Dumnezeu").

   6) Aruncarea la gunoi a istoriei. Dureros, nu vrem sa cunoaștem nimic despre strămoșii noștri reali, nu inventați, nu vrem să auzim de adevărata istorie, de adevărata identitate. Preferăm să ne considerăm urmașii altora. Însăși limba noastră o considerăm de proveniență străină. DEX-ul menționează în fals origine străină pentru toate cuvintele, ca și cum nimic nu provine din vechea limbă vorbită de strămoșii noștri, și care nu se numea română.

ar mai fi multe de spus, mai ales despre politica, dar încep sa ma simt rău și mă opresc aici.