flat earth sau pamantul nesferic

Flat Earth sau Pamantul nesferic

      In universul dislogic loc pentru logica nu e. Nici pentru fizica ortodoxa. Tot ce se știa sau se credea ca se știe este supus relativității.
      Prin anul 2015, Domnul Dislogic, împreună cu alți cercetători ai universului dislogic, au ajuns la o concluzie care răstoarnă toate supozițiile. Anume ca în universul dislogic planeta sora a Terrei, Disterra, nu este sferica, nici sfera turtita nici para și nici cartof. E mai mult plata. Dar nici foarte plata nu e. In fapt, Disterra este singura planeta din disunivers, plan-eta, plana ca o pizza (dar mult mai plana). Da, plana, Plan-eta. Cercetările au scos la iveala numeroase elemente în sprijinul acestei ipoteze, dar nici o conformare irefutabila.
    Șocant, din moment ce locuitorii acesteia au fost învățați de mici copii ca trăiesc pe o minge care se învârte prin întunericul,frigul și vidul dis-universului.
   Concret, modelul de plan-eta a Disterrei prevede ca soarele și luna sunt niște mecanisme cerești care se învârt în același sens, dar cu viteze diferite deasupra unui disc pe care se desfășoară minunatul fenomen numit viata. Din rotația acestor mecanisme deriva ziua și noaptea, precum și anotimpurile. Nu exista spațiu cosmic, planete, galaxii, alte luni, stele uriașe de gaz incandescent și alte minunății pe care le cunoaștem din lumea logica. Stelele sunt doar niște luminițe pe tavanul plan-etei. Nu exista nici gravitație, ci elementele se sedimenteaza în funcție de densitate în straturi (pietre, apa, aer).
   care sunt câteva elemente tari în aceasta teorie?
   1) Stelele sunt fixe și se rotesc odată cu tavanul plan-etei. Da, tavanul plan-etei se rotește încet după un ciclu exact. Stelele sunt toate fixe și în același plan, rotindu-se la unison odată cu tavanul de care sunt insurubate. Oricine poate pune in evidenta aceasta rotație, cu un aparat bun de fotografiat, realizand ceea ce se numeste star trails. In schimb, nimeni nu poate pune in evidenta ca stelele s-ar mișca unele fata de celelalte nici cu cele mai puternice instrumente. Daca Disterra ar fi o mărgică într-o ceata de stele, ar fi perceptibile mai multe straturi de stele în funcție de distanta pana la acestea, ceea ce nu se întâmplă. In plus, stelele și-ar schimba poziția relativa la alte stele pe măsură ce Disterra progresează cu viteze fantastice prin univers. La ora actuala, cercetătorii dislogismului, deși au la îndemână instrumente, nu au putut pune în evidenta aceste modificări de poziție.
Tot la acest capitol, stelele pot genera prin anumite procedure fotografice, ceea ce se numeste star trails. in apparat foto aflat pe in carusel in rotatie NU poate inregistra star trails.
2) dacă Disterra ar fi o mărgică ce se învârte în jurul unei mingi de foc, constelațiile percepute ar trebui sa se modifice drastic pe măsura progresiei în orbita circumsolara. Constelațiile de vara ar trebui sa fie total diferite de cele de iarna, care ar fi ascunse de soare (ziua nu se vad stele, nu-i asa?). în realitate, aceleași nenorocite de constelații se vad de mii de ani indiferent de anotimp. Ele se mișcă ușor doar, după un mecanism anual neelucidat încă, dar sunt ACELEAȘI tot anul.
3)  work in progress. relevarea flat earth este o problema personala. servirea de dovezi pe tava, fara o procesare cerebrala din partea observatorului NU are sens.

end of strory.

Domnul Dislogic.

gloria si puterea vs umilinta si creativitate

puterea și gloria vs umilință si creativitate

cei-care-conduc-lumea au nevoie de glorie. Ei sunt vanitoși, au nevoie de a li se confirma puterea si gloria. Ei exista prin putere, prin orgoliu nemăsurat, prin publicitate, prin mândrie. Ei au nevoie ca lumea sa ii cunoască, sa vorbească despre ei, sa se teama, sa ii respecte, sa știe. Ei au nevoie de glorie. Ei se dispun astfel în antiteza fata de voi, cei umili, pe care nu va cunoaște nimeni,

De fiecare data când voi vorbiți despre ei, puterea lor creste. Ei știu asta și va controlează pentru a ii cunoaște, pentru a discuta despre ei, pentru a teoretiza, pentru a dezbate, pentru a va manifesta nemulțumirea. Ei au nevoie ca voi sa știți, sa va revoltați împotriva lor, sa manifestați, sa ii urâți. Asta le da lor putere si glorie. Ei folosesc ura voastră, pentru ca, prin magie secreta, sa o transforme în putere și glorie pentru ei.

Manifestările voastre nu numai ca nu ii deranjează, dar atrage atenția asupra lor, făcându-le astfel un serviciu incredibil: le aduce putere și glorie. Cu cât discutați mai mult despre ei, ei devin mai cunoscuți, mai puternici, mai glorioși. Va țin ocupați cu ura, cu discuțiile, cu manifestarile, cu teoriile conspirației. Voi știți astfel ca ei sunt puternici si intangibili, ca ei conduc lumea, ca nu puteți face prea multe împotriva lor. Periodic, inventează legi, războaie, crize, sărăcie, vaccinuri, gmo, cenzura, cipuri, tv si alte mizerii, pentru ca voi sa știți ca ei lucrează și ca ei conduc lumea. Voi va revoltați de fiecare data și discutați împotriva lor, manifestați, ii urâți, fără a ști ca de fapt le alimentați puterea si gloria. Ei exista prin frica voastră, prin metalizarea ideii de stăpâni, de elita conducătoare.

Ei cred ca sunt intangibili, ca manifestațiile împotriva lor sunt ca un bâzâit de musca, ca nu le face nici un rău. Ei nu se tem de voi, va disprețuiesc.

Ce altceva putem face, veți spune, decât sa ne revoltam, sa discutam, sa manifestam?

Puteți face ceva neașteptat împotriva lor: Sa ii uitați. Voi aveți o putere pe care ei nu o pot controla. Aveți puterea magica sa ii uitați. Sa ii ignorați. Sa nu le mai alimentați orgoliul, puterea, trufia. Daca voi ii uitați, ei nu mai contează pentru voi. Dispar. Puterea lor nu mai este recunoscuta. Nu mai exista. Magia lor nu mai are efect asupra voastră.

Puteți sa mai faceți ceva: sa va orientați energia si gândurile către o noua construcție. Sa va uniți în a crea lumea noua, asa cum o doriți  voi. Deja multi dintre voi cred ca lumea ar putea fi mai buna, aveți soluții teoretice pentru fiecare din problemele lumii. Dar credeți ca nu pot fi aplicate tocmai din cauza ca vi s-a incumbat ideea ca ei conduc lumea.

E timpul sa ii uitați. Sa va concentrați pe o noua construcție. Sa va concentrați pe ideea ca doar voi existați. Ca doar voi aveți dreptul sa conduceți lumea și sa o faceți asa cum doriți voi. Ca nimeni nu o va face în locul vostru si pentru voi. E timpul sa creați.

MAGIA

Care este legătura între lumea materială și astrală? Simplu, magia și schizofrenia.

Magia

   Pe la începutul evului mediu, Europa cunoștea vrăjitoria ca fenomen generalizat. Vrăjitorii, ridiculizați astăzi prin implantarea în conștientul colectiv a imaginii unei babe hâde ce mestecă într-un ceaun mare, au fost asasinași sistematic de biserica catolică, astfel încât astăzi au mai rămas doar niște umbre ce îl fac pe Merlin să plângă de deznădejde în cosciugul său. 

  De ce a fost necesară exterminarea vrăjitorilor? Ce rău puteau ei aduce? Și de ce erau ei periculoși pentru biserică? Simplu: puteau călători în lumea-de-dincolo, de unde se întorceau cu răspunsuri la toate întrebările comunității, dar mai ales se întorceau cu darul vederii Adevărului. Iar biserica era întemeiată pe minciună, incompatibilă cu Adevărul.

  Se pare că vrăjitoria este la fel de veche ca și Umanitatea însăși. Primul vrăjitor a fost Dumnezeu, care prin magie divină a creat omul. Așa cum spun scrierile vechi (luate cu japca de bisericile creștine), unele din căpeteniile îngerilor, și anume cele care erau în contact direct cu primele populații umane, i-au învățat pe oameni secretele magiei. De atunci, așa cum relevă artefactele din orice epocă și continent, oamenii nu au încetat să practice magia. Nu există populație umană în istorie care să nu aibă practici magice. Primii oameni aveau nevoie de mici intervenții în lumea spiritelor pentru a-și asigura succesul la vânătoare. Oamenii moderni practică inconștient (sau nu) diferite forme de magie atunci când pleacă la vânătoare de joburi, de exemplu.

    Magia este interpretată uneori ca și religie. Da, magia este religie și invers. Ambele se adresează unui inefabil, eteric și spiritual  tărâm, lumea-de-dincolo, în speranța obținerii unor efecte, materiale (în planul realității) sau imateriale (în celelalte planuri). Cu timpul, religioșii bisericoși, în speță popii, au decis că doar ei au voie să practice magia, așa că au decretat pe ceilalți (neafiliați bisericii) indezirabili. Cu alte cuvinte, religia, ca formă de magie, a exclus din societate celelalte forme de magie, în general prin excluderea fizică a practicanților. Un exemplu este extincția organizată a populațiilor native din teritoriile non-europene - amerindienii fiind un bun exemplu. Aceste populații erau acordate în mod indisolubil cu lumea-de-dincolo prin intermediul șamanilor, vracilor, vindecătorilor, hunganilor, preoților, vrăjitorilor etc. Iar omul alb, tributar bisericii care i-a finanțat, a avut misiunea de a-i extermina. 

  O excepție inexplicabilă este India, unde practicile magice se desfășoară la lumina zilei, în public, nestingherite de nici o autoritate. La fel si Africa (si Haiti, cu al sau Vodoo).
  Începând cu femeia care își parcurge ritualul zilnic al vopsirii chipului și al alegerii vestimentației în funcție de feelinguri de moment, trecând prin ceremonii militare bizare împodobite cu obiecte semisacre de genul steag și terminând cu obiceiul agățării globurilor în pom, toate sunt magie sau au fost cândva. Astăzi repetăm unele gesturi în mod mecanic, inconștienți  de originea lor.

  Magicienii urbani au astăzi nevoie de reclame la mica publicitate. Comunitatea (presupunând că ar exista așa ceva) nu mai are nevoie de serviciile lor. Lumea preferă să se alieneze sub povara stressului, să viziteze psihiatri, să ia pilule, să se drogheze. Toate aceste ultime soluții nu existau acum câteva zeci de ani, când apelarea la descântec nu părea deloc nepotrivit. Încă sunt în viață cei care în copilărie și chiar mai târziu au experimentat măcar un episod de magie relevant, referitor la o vindecare sau la o relație umană. 

  Unde este Magia cu M mare? Unde sunt cunoștințele unuia ca Merlin? a celor trei Magi? a lui Solomon? Oare s-a pierdut cu totul, sau doar a fost ascunsă? Și cine o deține astăzi? și ce face cu ea?

   Toate aceste întrebări le rostesc cu teamă în inimă, pentru că ceva îmi șoptește că ea, Magia, este folosită împotriva umanității, de către cei-care-conduc-lumea, fie-le neamul îngropat în uitare.

   Da, cei-care-conduc-lumea au luat Magia de la cei care o dețineau legitim și o folosesc pentru a controla masele. Pe unii îi leagă la ochi, ca să nu vadă că sunt oi la abator, pe alții îi leagă la înțelegere să nu vadă că sunt sclavi pe plantație, pe alții îi leagă la picioare să nu fugă din închisoarea ideologică. 

  Fiți atenți la mesajele lor, simbolurile pe care vi le flutură pe sub nas sunt sigilii magice care vă transmit un mesaj. cuvintele lor vă hipnotizează. Vi se par lucruri inofensive, dar credeți-mă, ei nu au scrupule. Pentru ei, sunteți vite care trebuiesc controlate. 

    Deja ați auzit de multe ori cuvinte precum criză, încălzire globală, emisii de gaze cu efect de seră, terorism, democrație etc. Fiecare din ele este menit să vă lege la ochi, picioare, înțelegere. Periodic, sunteți invitați la vot, ritual de legare a voinței pe 4 sau 5 ani.

    Afară de conducătorii lumii, magia mai este folosită și de lacheii lor, oamenii bisericii. Aceștia vă doresc slabi, vulnerabili, manipulabili. Ei vă spun că sunteți vinovați și că ați greșit, și că trebuie să vă căiți și să faceți penitență. Că Dumnezeu vă iubește dar nu vă ajută din cauză că nu meritați. Ei folosesc în mod pervers magia și vă spun că este slujbă sfântă. Vă obligă la canibalism simbolic, obligându-vă să mâncați carne și sânge, vă leagă copiii la naștere prin ritualuri,  vă supun în genunchi în fața lor și vă pun să vă confesați pentru a vă declara vinovați.

   Deschideți ochii spiritului și vedeți magia atunci când este malefică. Eliberați-vă de vălul care vi s-a tras pe ochi. Protejați-vă.

   Protejați-vă pe voi înșivă și pe cei din jur, dar atenție, la magie puteți răspunde doar cu magie. faceți orice credeți, aprindeți o lumânare, purtați o amuletă, spuneți o mantră. Deveniți puternici, inviolabili, nemanipulabili și liberi. Atunci veți vedea the big picture, sistemul, minciuna. Veți vedea mii de zombi pe stradă, oameni cu ochii goi de expresie, grăbindu-se să ajungă la job, să se închidă în cubiculul lor în clădiri de sticlă, goale de expresie, și să își desfășoare ritualul zilnic de supunere.
  Veți vedea mesajele prin care vă manipulează și vă controlează la nivel spiritual și fizic, prin care vă țin prizonieri în iluzii (democrație, carieră).
  Fiți eliberatori prin magie, eliberați-vă pe voi înșivă și pe cei ai voștri. 
  Fiți creatori prin magie, creați o  realitate mai bună.

  

critica națiunii dure

critica națiunii dure

 Ești român și ești mândru? Atunci citește asta!

 Ești român și îți vine să vomiți în fiecare zi din cauza asta? Atunci citește asta!

CRITICA NAȚIUNII DURE

   Dacă cumva din greșeală ai auzit de unul Immanuel Kant, și dacă tot cumva știi că nu e un fotbalist, atunci cu siguranță știi că a scris o carte, "critica rațiunii pure". Titlul îmi sună atât de spectaculos, încât l-am deformat pentru a-l folosi și eu, și asta nu pentru ca ar fi vreo paralela intre mine și respectivul domn. Pur și simplu sună bine. Mai bine ar fi sunat "critica națiunii p___, dar nu are la fel de mult sens.

   Deci ești român, iar sentimentele tale sunt confuze. Simți că ceva nu este în regulă cu națiunea ta, dar nu poți spune ce. Sau poți spune și ești capabil să vorbești zile întregi despre asta. Nu fi trist, join the club (clubul romanoolicilor anonimi).

 - Bună, ma numesc Dorel și sunt romanoolic.

 - Bună Dorel!

Să începem cu începutul.

1) Început.

Acum putem să continuam.

      2) Românii sunt un popor nou, inventat artificial prin sinteza unor populații asemănătoare dar diferite.

  Deci termenul de "român" este atestat prima dată în secolul al XVI-lea, când majoritatea popoarelor erau deja bine definite. Sa nu uitam ca cu 4 secole mai devreme, unii puneau de o universitate-doua. Secolul al XVI-lea, când apare vorba asta, "român", este destul de interesant. El (secolul) se leagă de nume ca Nicolaus Copernicus, despre care nimeni nu se îndoiește că era polonez, de Jean Calvin, francez, de Martin Luther, german și multi alții, din diverse popoare atât de vechi încât nu se poate ajunge cu istoria pană acolo.

  Cine menționează prima data că locuitorii carpato-danubiano-pontici se numesc "români"? Evident, niște italieni (italieni de foarte mult timp) trimiși în expediție de sfântul scaun ca sa "descopere" - ce surpriză - că de fapt aici sunt urmașii strămoșilor lor, ai romanilor!!! Ba mai mult, respectivii italieni au constatat cu uimire că populațiile respective se considerau ei înșiși romani (sau urmașii lor) numindu-se rumâni!!!
 Adevarul este că exista la acea vreme o Tara Românească (Muntenia), în care valahii (vlahii) își spuneau uneori rumâni. Moldovenii nu se numeau rumâni, iar ardelenii nici atât.
 Respectivii italieni au găsit de cuviință, orientați și finanțați fiind de sfântul scaun (care nici sfânt, nici scaun nu era, deși mă îndoiesc de ultima afirmație) să inducă un curent de opinie pro român, ceea ce au și reușit prin intermediul unei asa-numite școli ardelene. Deci niște băieți de la școala ardeleană, influențați de niște italieni (putin importa ce erau, în fapt), au început să susțină o asa numita identitate culturala și națională "românească", moștenitoarea unui fond roman.
  Ulterior, mai multi învățați de diverse naționalități au scris ca vlahii/valahii se numesc și români și sunt urmașii romanilor. 

   

  

      3) Romania este un stat creat artificial, cu foarte putină istorie în background.

 El a fost creat prin fuziunea forțată, abuziva, sângeroasă și pe alocuri nereușită a mai multor țări diferite. La acea vreme, în cele trei țări se vorbea o limbă asemănătoare, precum este asemănătoare limba vorbita în Kosovo și Croatia.

Nu numai că locuitorii provinciilor sau țărilor respective vorbeau diferit, dar și obiceiurile, cultura, felul de viata, ocupațiile și istoria erau diferite. Intre aceste teritorii, relațiile erau de bună vecinătate și de conlucrare din timpuri străvechi. De ce unii sau alții au susținut și realizat unirea acestora, în mai multe etape succesive dar marcate de crime și tensiuni, este un mister care nu va fi discutat aici. NU toată lumea a fost de acord.

     Unirea de la 1600 este în fapt un eveniment sângeros. Mihai Viteazul, "unificatorul", nu era domnitor de sânge, ci a parvenit la "conducere" printr-un joc al sortii și a circumstanțelor favorabile.

A luat conducerea Transilvaniei învingându-l în luptă  pe Andrei Bathory (Familie cu care Mihai semnase alianță!!!), în fapt,strecurându-se cu o armată de mercenari pană la Selimbăr, unde a avut loc celebra ambuscadă. Armata de mercenari a fost finanțată de împăratul Germaniei, în schimbul recunoașterii suzeranității Habsburgilor asupra Transilvaniei!!! Deci Mihai a devenit domn  trădând familia vecina și vânzând Transilvania Habsburgilor (care mai târziu, ironic, a obținut dominația de drept asupra teritoriului romanesc, prin familia Hohenzollern).

    O manevră similară a fost folosită de Mihai și pentru preluarea Moldovei. El l-a învins în luptă !!! pe Ieremia Movila la Bacău. Deci domnul Tării Romanesti l-a distrus pe un domnitor al unei țări vecine, care nu făcuse nici un rău, ba mai mult, se opusese otomanilor cu toate resursele!!! Asta da vitejie. In urma acestei isprăvi s-a autointitulat  "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".
  Adică o luare cu japca a teritoriilor vecine Transilvania și Moldova, prezentată în istoria deformata a României ca o mare unire (nu contest aici capacitatea strategica a lui Mihai, prin care a învins imperiul otoman).

    Unirea de la 1918, mai putin sângeroasă, este un made-up, un spectacol de teatru fals într-un cămin cultural mucegăit. Iată ce spune Wikipedia:

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă sărbătorească. Au venit 1228 de delegați oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, apoi episcopii, delegații consilierilor, ai societăților culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizațiilor militare și ai tinerimii universitare. Toate păturile sociale, toate interesele și toate ramurile de activitate românească erau reprezentate.

Dar pe lângă delegații oficiali, ceea ce dădea Adunării înfățișarea unui mare plebiscit popular, era afluența poporului. Din toate unghiurile țărilor române de peste Carpați, sosea poporul cu trenul, cu căruțele, călări, pe jos, îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ținuturilor, în cântări și plini de bucurie. Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de față la actul cel mai măreț al istoriei românilor. Spectacol simbolic și instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încrucișau cu coloanele armatei Mackensen care, umilite și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania.

Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. (...)  Socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române.

    Faza cu țăranii purtând plăcuțe cu numele comunelor este înduioșătoare. Nici prin cap nu îmi trece cum niște țărani s-au gândit să își lase treburile și să plece la Alba Iulia ca să facă unirea, iar pe drum să meșterească pancarte. Să nu uitam că tocmai se sfârșise un război care a distrus toată Europa iar bulversarea care a urmat a permis orice joc.

   4) Talentul ratării sau a trădării

  Ratarea, eșecul, aservirea, trădarea sunt evenimente curente în scurta istorie a României.

 Tudor Vladimirescu a fost trădat de panduri, armata română a trădat pe germani... lista poate continua.   E de mirare că astăzi aleșii își trădează poporul iar poporul își trădează copiii?

  In aceeași categorie intra și lipsa continuității, schimbarea regulilor în timpul jocului, schimbarea jocului în timpul regulilor s.a.m.d.

   5) Psihologia tipică a românului este foarte interesanta și deloc lăudabilă

   Un loc aparte ocupa psihologia relațiilor sociale șef-subaltern. Când spunem Romania spunem slugărnicie, spunem șefi care își trimit subalternii sa le cumpere țigări, spunem subaltern care se duc sa cumpere țigări și sa le facă cadou șefilor etc. Este proverbiala foamea unor români  fată de funcții și poziții sus-puse. In armată se știa că dacă pui un oltean caporal va ști sa ii fută pe soldați chiar și fără erecție.  Nici alte populații nu sunt mai prejos.
   Un cuvânt potrivit pentru a defini șeful roman este "patriarh". Unui patriarh i se așează frumos cutele veștmântului, i se aranjează medaliile pe piept în mod egal, i se sărută mana și cineva ii face sigur pantofii. Este un semizeu coborât pe pământ pentru care slugărnicia subalternilor este însăși aerul pe care îl respiră.  Un patriarh își permite sa facă ironii pe seama unui angajat de fata cu ceilalți, care sunt obligați astfel sa rada, vai ce spiritual sunteți șefu'.

   Cu astfel de mentalitate încercăm sa construim o democrație, cu oameni pentru care inegalitatea intre semeni este baza existentei. La stat, cererile se încheie cu "cu deosebit respect," și încep cu "va rog sa binevoiți a aproba..."  

   In timp ce la noi se corectează cererile ca să nu supere urechea fina a șefului, la alții, senatorii iau autobuzul în drum spre parlament, la fel ca și ceilalți necunoscuți.

   Mentalitatea de a da cadouri pentru a obține un drept (chiar și celor care au bunăvoința de a îl acorda necondiționat) este adânc înscrisă în modelul comportamental. Corupția micului funcționar, care rezolvă dacă primește, la fel ca și corupția înaltului decident, este, alături de tăiatul porcului de crăciun și făcutul vinului la subsol în damigeana de sticla, una din definițiile comportamentale românești.

   Miștoul, aroganța și ironia de slabă calitate, venite gratuit, fac capul de afiș al oricărei activități sociale.

   Vorbitul aiurea, neconstructiv, în necunoștință de cauză, despre politica într-o țară care nu are politică, sau despre agricultură și fotbal, într-o țară care nu le are pe ambele, sunt constante ale oricărei reuniuni.

  Nu în cele din urmă, lipsa de orientare,  organizare și percepție realistă, complicarea cu detalii inutile,  tergiversarea deciziei și a asumării răspunderii, sortesc eșecului chiar și cele mai simple proiecte. "bete în roate" este o expresie nu atât pomenită cât aplicată practic cu mult succes (concomitent cu "să moară capra vecinului" și "ce-o da Dumnezeu").

   6) Aruncarea la gunoi a istoriei. Dureros, nu vrem sa cunoaștem nimic despre strămoșii noștri reali, nu inventați, nu vrem să auzim de adevărata istorie, de adevărata identitate. Preferăm să ne considerăm urmașii altora. Însăși limba noastră o considerăm de proveniență străină. DEX-ul menționează în fals origine străină pentru toate cuvintele, ca și cum nimic nu provine din vechea limbă vorbită de strămoșii noștri, și care nu se numea română.

ar mai fi multe de spus, mai ales despre politica, dar încep sa ma simt rău și mă opresc aici.  

  

BANII CE ADUC SĂRĂCIA

         Banii sunt astăzi alfa și omega. Cu ei începe și se termină totul. Fără ei, nu avem măsura vieții. Nu știm cât valorăm. Viața nu are sens fără bani. Nici măcar nu putem exista fără bani. Dacă rămâi sărac lipit, mori de foame, de frig, de supărare, de boală. Banii sunt un fel de sânge prin venele societății. Dacă nu mai curge, celulele mor. Viața noastră depinde de aer, hrană, căldură și bani. Banii le furnizează pe primele enumerate.
        Foarte adevărat, veți zice. Și ce e cu asta?
        Abia de acum începe nedreptatea. Câte surse de venit aveți? zero, una, maxim două. Salariu, șpagă, profit, la negru...salariu+șpagă. Șomaj+alocație. Profit+la negru etc. În general, venitul este insuficient traiului.
        Acum gândiți-vă câte surse de cheltuială aveți. Câte guri flămânde se cască în fiecare zi, de fiecare dată când scoateți portofelul. Le puteți număra?
        Să ne imaginăm acum că portofelul Dvs. este mult mai gros decât în realitate. Ce se întâmplă cu gurile? Cresc și ele proporțional.
        V-ați prins? Mecanismul este nedrept. Orice ai face,ești în deficit. Alergi după orizont, sperând să îl ajungi.
        Să vă întreb ceva: cam câți bani credeți că au cei-care-conduc-lumea?
        Nenumărați, veți spune. Poți număra frunzele unui copac, iarba de pe o pajiște, peștii din mare dar banii lor nu îi poți număra. Ei au tiparnița, veți spune. Ei tipăresc atunci când au nevoie. Ei dețin aurul lumii. Ei dețin toate corporațiile. La ei se strâng toți banii din lume. Bogăția lor nu cunoaște margini, veți spune.
       Ei bine, ca să mă exprim blând, aveți dreptate doar parțial.
       Cei-care-conduc-lumea nu au bani. Dacă le deschizi portofelul, nu găsești nici dolari, nici euro, nici lire, șilingi ...nici atât (scuze, nu mă pot abține de la astfel de glume). Asta pentru că dolarii, euro, lirele și șilingii sunt inventați de ei pentru noi. Sunt instrumentul lor de control al oilor.
        Cei-care-conduc-lumea nu au bani. Banii sunt murdari și miros urât. au trecut prin mâinile jegoase ale muncitorilor, dealerilor, curvelor și golanilor. Sunt otrăviți cu bacterii mizerabile și simboluri oculte.
       Sincer, chiar ați crezut că cei-care-conduc-lumea folosesc aceiași bani ca și muritorii? Ați fost atât de naivi să credeți că au mormane de dolari la subsolul castelului? Că îi întorc cu lopata? Că uneori coboară să admire cărămizile frumos așezate?
       Nu, cei-care-conduc-lumea nu dețin bani în forma pe care o cunoașteți, ci doar îi manipulează în scopul de a genera lipsa acestora. Lipsa banilor generează lipsa hranei, a căldurii, a locuinței... astfel, oile flămânde au la ce să se gândească. Se agită să aibă ce da copiilor să mănânce. Să își plătească rata. Să facă carieră. Să obțină jobul visat. Să tragă tare.
      Oile nici nu realizează că sunt parte a mecanismului. Că atunci când primesc bani plătesc dijmă (impozit pe venit). Că atunci când dau bani plătesc dijmă(TVA). Că atunci când nici nu primesc și nici nu dau, tot plătesc dijmă pentru ce nu au (dobândă la credit). Mecanismul este bine reglat să nu câștige dar să cheltuiască.
       Apoi vine șomajul. Ghinion, este criză. Guvernele caută soluții, și le găsesc. Crearea de locuri de muncă. Lumea aplaudă, ca și cum însuși Dumnezeu ar fi vărsat pe Pământ un izvor de mir. Doamne, avem joburi din nou... oare de ce nu se gândește nimeni să creeze locuri de stat și nu de muncă? Doar e criză, lucrurile stau, nu se mișcă...
     Sărăcia înseamnă lipsa banilor. Lipsă care este inevitabilă. Nu avem școli, nu sunt bani. Nu avem autostrăzi, nu sunt bani. Nu avem cornul și laptele, nu mai sunt bani. Nu avem medicamente... hrană... căldură... Nu sunt bani!
     Mă gândesc acum la Dumnezeu. Cum a creat el lumea asta... totul se înmulțește de la sine, până umple pământul...Iarba, de la o sămânță, devine o plantă, care generează alte 100 de semințe... care anul următor generează fiecare câte alte 100 de semințe... și tot așa... sau lighioanele, de la câteva ajung la turme de milioane... Dar banul? el nu, nu respectă legile naturii. El nu se înmulțește ci  mereu scade. Banul nu e de la Dumnezeu, altfel, s-ar înmulți ca și iarba.Banul e o creatură a omului, a omului rău, care conduce lumea folosindu-l pentru a aduce sărăcia.
     Banii nu aduc fericirea,dar sigur aduc sărăcia cand lipsesc.


                                                                                                       Mr.      Dislogic, 13,06,2015
     

nu am feisbuc

  Nu am feisbuc.
  Nu am feisbuc, dar totuși exist. E adevarat, exist la un nivel primitiv, ca un mormoloc fără picioare (in cazul meu fără ochi), într-o baltă mâloasă  care nu te lasă să vezi mai departe de câțiva milimetri. Dar totuși exist. Îmi este foarte greu să exist, dar totuși ma încăpățânez să o fac. Existența fără feisbuc este ternă. Sunt ultimul călugăr într-o mănăstire ruinată, în jurul căreia s-au construit autostrăzi, malluri si vile. Acoperișul de țiglă veche lasă ploaia să treacă, ușile din lemn masiv au putrezit și s-au lăsat,  tencuiala a căzut relevând cărămizi vechi, modelate cu mana și coapte la un foc zdravăn de lemne, pe vremea când păduri întunecoase înconjurau locul ce va sa găzduiască mănăstirea mea. Astăzi sunt singurul locuitor al ei. Feisbuc e înafară,  tot mai insistent sa câștige centimetri de pământ, să se apropie lent de ziduri și să le transforme în material refolosibil pentru cine o vrea.
  Sunt singur aici. Dimineața, nu văd poze cu oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, nu știu cine  este prieten cu cine, sau ce ii place lui cutare... Viata mea este searbădă, lipsita de acest deliciu al secolului.

despre alcătuirea și funcționarea universului dislogic

atenție, acest text este o insulta la adresa logicii, a religiei, a științei și a bunului-simț.

despre alcătuirea și funcționarea universului dislogic

     Majoritatea lumii științifice neaga existenta universului dislogic, considerându-l o noțiune abstracta, menita sa ajute oarecum teoriile logicii. Pentru putini însă, universul dislogic este la fel de existent și de solid ca și cel logic, deși o piatra aruncata în lumea dislogica nu poate sparge capul niciunui cercetător ortodox.

   Probabil că alcătuirea universului dislogic poate părea destul de bizară și asa și este dacă o comparăm cu lumea logică pe care o cunoaștem cu toții. Suntem atât de mulați de realitate, ca și o scoica de stânca sa, incapabilă să se miște nici măcar un milimetru în imensitatea oceanului, încât un alt concept ne pare născocirea unei minți bolnave (dacă nu cumva așa și este). Dacă am putea povesti unei scoici că în același ocean  există pești multicolori care zboară vremelnic prin aerul de deasupra apei, nici în ruptul capului ei de moluscă nu ar putea sa accepte că acesta este în fapt adevărul. Dacă scoica ar avea măcar ochi, poate ar crede măcar putin din istoria povestită, sau măcar s-ar întreba "dar dacă e adevarat?"
   Cert este că universului dislogic și lumea noastră nu au nimic în comun, deși unora li se va părea confuzantă asemănarea pe care ei cred ca o deslușesc printre rânduri, chiar și atunci când este explicită. Confuzia este în anume măsură acceptabila, atâta vreme cât universul dislogic și cel logic ocupa același spațiu, asa cum cineva, privind în lumina doua diapozitive vechi, suprapuse, ar percepe ambele imagini în același timp, dar ar fi totuși capabil sa înțeleagă parțial pe fiecare din ele.

    Am să încerc să fiu cât mai clar și să nu intru în amanunte inutile; cineva ar putea afla mai multe dacă ar dori, din alte surse mai credibile, ascultând vântul de exemplu.

cei-cere-conduc-lumea, conspirație și conspiraționiști

Atenție, conținut jignitor. Dacă ești o persoana sensibila, acum este momentul sa te muti pe un alt site, cu rețete de prăjituri de exemplu.
Aceasta pagina nu este despre universul dislogic, ci dimpotriva!

cei-cere-conduc-lumea, conspirație și conspiraționiști

"Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care sustine ca este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată"

   M-am plictisit de teorii conspiraționiste, m-am saturat sa tot primesc în email dezvăluiri senzaționale despre cabale criminale care vor sa reducă populația lumii la 5 milioane, care întrețin sistemul bancar corupt și iluzia democrației, de federal reserve (instituție privata deși tipărește dolarii atotputernici), de nato, bilderberg si concern-uri care ne otrăvesc lent cu mâncare modificata genetic, iod în sare și fluor în pasta de dinți.

  Dacă mai primesc încă un e-mail cu dezvăluirile senzaționale ale unui fost mason de grad 33 despre guvernul ocult și agenda lui secreta, promit ca am sa fac o cădere nervoasa și psihica totodată și am sa ies în strada în pielea goala, urlând și alergând haotic.

  Adică, ok, am înțeles deja cu toții, ajunge. Încetați sa repetați aceleași subiecte ponosite. știm deja.

   Adică, veniți cu ceva important. Cu ceva cu adevarat senzațional.

  Veniți cu ceva știri proaspete. Voi, conspiraționiștii. Voi, care le știți pe toate. Voi, care aveți emailurile pline cu dovezi, pe care le schimbați intre voi și intre voi și noi, cei care nu vrem sa înțelegem ca lumea e condusa de cabala criminala.

interviu cu Jay Weidner

  Interviul cu Jay Weidner prelucrat în română de pe http://www.jayweidner.com/Archons.html, urmat de câteva comentarii care explica de ce lumea actuală este de căcat 

   Atenție, textul poate fi jignitor pentru persoanele sensibile. Dacă ești o persoană sensibilă, e timpul să citești pe  un alt site

Răsăritul Archonilor

Un interviu cu Jay Weidner 

   Pentru a înțelege ce este un arhon, să începem cu un aspect important. Regina Marii Britanii deține o șesime din suprafața de uscat a lumii și rețineți asta pe măsură ce intrăm în subiectul Arhon. Despre Arhoni s-a menționat în texte ramase după arderea bibliotecii din Alexandria ca fiind niște ființe misterioase. Dar puterile care au urmat au pierdut 1300 ani ștergând înregistrările despre Arhoni din istoria noastră.  In 1947, au fost găsite texte în vase de lut la Nag Hammadi în Egipt, texte în care era o istorie despre ce credeau locuitorii din Nag Hammadi despre lume acum 2000 ani. 

dez-învățarea

  Locuitorii acestei lumi sunt condamnați toată viața sa învețe. De când se nasc, în primele luni de viata, înainte să înțeleagă limbajul vorbit, privesc fața mamei lor și evaluează natura situației trăite după mimică, pe care o interpretează instinctiv. Astfel, învață sa evalueze fiecare situație în parte. Apoi, încep sa vorbească și sa comunice eficient cu cei din jur, ceea ce le permite sa achiziționeze noi și noi informații în fiecare zi.  Mai târziu merg la scoală și acolo e o altă poveste. Înainte școala era gestionată de biserici, ceea ce se răsfrângea în mod direct asupra informațiilor introduse în mintea copiilor. Acum, școala,  condusă de guverne, învață micuții nu doar literele și cifrele, ci și noțiuni de etică și comportament, pregătindu-i pentru a fi ascultători și cetățeni exemplari ai sistemului. Sistemul zice: învață mecanismele sistemului ca sa poți să ai succes în sistem. Nu este vorba aici de învățare în sens scolastic (de acumulare de cunoștințe teoretice), ci de a memora modele comportamentale aplicabile în anumite situații. De generații, oamenii aplică șabloane pre- învățate care s-au dovedit eficiente și care ii ajuta sa se înscrie în modele general acceptate. Învățarea este in fapt o programare. Programare mentală, așa cu nelepații actuali pot rescrie circuitele cerebrale vicioase sau pot adăuga noi aplicații unui sistem vechi.

  Unul din aceste programe/model este cravata. Nu pot să îmi imaginez că cineva poartă cravată pentru că e comodă sau drăguță. Toată lumea o poartă pentru a se înscrie în model. Este un fel de distincție, de semn al apartenenței la o anumita clasă (intelectuală, snobă, bine-crescută, elitistă etc). Nu are nici un sens în sine, ba chiar este anostă, incomodă și urâtă, poate simboliza un juvăț (frumos, de mătase) aranjat chiar de către proprietar, care a învățat de mic măiastra procedură a înnodării în jurul gâtului.  Exista medii în care oamenii o poarta obligatoriu. Unii o poartă - caraghios - chiar și când nu este cazul, la grătar de exemplu.  

  Pentru aceștia, dar și pentru alții care poarta altfel de lațuri, ideologice și mentale, universul dislogic le oferă:

dez-învățarea

  Recunosc, ideea nu îmi aparține, dar am adoptat-o cu mare satisfacție, ca o găină care găsește o mărgică strălucitoare și o înghite de îndată, pentru că atât o duce mintea să facă.

 Pentru ființa umană, să învețe ceva este natural, pentru că astfel este construită mintea sa. Dar să dez-învețe, asta este ceva într-adevăr dislogic. Cum poți sa dez-înveți ceva? Atenție, nu să uiți, uitarea este și ea naturală, uităm (dar nu pentru totdeauna) în fiecare zi, ca mecanism de adaptare. Dar să dez-înveți, asta e altceva, presupune să dezinstalezi activ și conștient softuri din sistemul de operare, modele comportamentale adânc săpate și repetate până când neuronii devin tociți ca și talpa papucilor care se uzează în funcție de presiunea pe care o exercită greutatea proprietarului. (însăși învățarea s-a făcut în mod activ, deci procesul invers nu poate fi pasiv)

  Se spune că mersul pe bicicletă nu se uită niciodată. Poate dispărea eventual în cazul unor leziuni cerebrale. Întrebarea este: ar putea omul să producă în mod voluntar ștergerea căilor bătătorite formate în substanța cenușie? 

   Dacă  am putea să dez-învățăm anumite programe oare nu ne-am simți mai ușori?  Dacă am elibera creierul de neuronii tociți doar pe o parte, oare gândul nostru nu ar circula mai liber? Dacă am putea arunca la gunoi traumele pe care le-am acumulat în cursul vieții și pe care le-am învățat pe de rost retrăindu-le obsesiv cu ochii mintii (și pe care psihoterapeuții insista sa le rememoram pentru a scăpa de ele) oare nu am respira mai adânc?  

 Dar dacă am șterge programele care ne-au fost înscrise cu fierul rosu pe suprafața cerebrala, încă de când am fost predați instituțiilor de stat spre îngrijire și educare, dacă am putea distruge structurile inutile omului, oare nu am renaște ca ființe libere și drept-gânditoare?

   Pentru mine, dar și pentru tine, ca și pentru alții, am descoperit procesul de dez-învățare, nu ca pe o pseudo-psihoterapie dedicata ștergerii sentimentelor vinovate, ci ca un proces activ de redobândire a capacităților native de mișcare liberă a ființei în spațiul-timpul universului său. Este un proces prin care accidentatul care a trăit de zeci de ani în scaunul cu rotile și care în fiecare zi a mai pierdut un pic din capacitatea mișcării,  poate redobândi abilitatea de altădată  se poate ridica și poate merge liber, asa cum l-a făcut creația.

    Mai întâi să ne privim în oglindă. Așa cum am spus, suntem rezultatul unei serii de limitări și nu a unei serii de libertăți. uneori, ceea ce considerăm o libertate este în fapt o limitare (așa cum libertatea de a alege în mod "democratic" limitează în fapt accesul la conducere)  Fiecare noțiune învățată ne-a arătat în fapt până unde ne putem întinde,  cât avem dreptul.  Ne târâm în scaunul cu rotile mental de colo colo, în timp ce toți medicii repeta ca suntem infirmi, ca asa ne-am născut și nu se poate face nimic.

 Învățarea asta e cumplită. Învățarea se face în ani. Dez-învățarea, e și mai grea. E ca și cum ai smulge din carne un spin intrat în copilărie, peste care pielea a crescut și a acoperit rana. Doare, de aia unii prefera sa rămână învățați. E mai comod. Degeaba le arăți cu argumente ca nu au dreptate, or să te scuipe, fire-a-i  dracu de ateu satanist, drogat, sectant, pervers etc. 
 Oamenii nu vor să dez-învețe. Ei cred ca ceea ce știu deja, ceea ce au învățat  le dă o stare de siguranță.  Sunt atașați de noțiunea pe care o cunosc; orice altceva poate ascunde pericole pentru care poate ca nu sunt pregătiți. S-au învățat asa, cu situația pe care au moștenit-o. În timp, dezvoltă o stare afectiva fata de toceala neurala, se obișnuiește așa și nici nu concepe altfel. Orice altceva este periculos, străin, pervers. Ca bătrânii care încă mai sting televizorul scoțându-l din priză în loc să utilizeze telecomanda.

  Dez-învățarea nu vine singură. E nevoie de dez-profesori. De oameni antrenați, care înțeleg situația în care se află persoana învățată.  Ei știu cum să scoată spinul astfel încât să doară mai putin. Ei  știu, dar nu o fac, pentru ca nimeni nu plătește dez-profesorii ca să dez-învețe. Dez-profesorii nu sunt ceruți pe piața muncii. Nu e ca psihoterapia sau ca meditațiile la matematică. Nimeni nu îi vrea. Încă nu am auzit pe nimeni sa își ducă copilul la cercul de dez-învățat. 

  Dez-învățarea este periculoasă, poate duce la pierderi personale, la pierderea partenerului, la pierderea locului pe scaunul din biserică, la pierderea jobului sau a modului de viată. Consecințele sunt greu de prevăzut și depind de gradul de dez-învățare. Cu cât dez-înveți mai mult cu atât pierzi mai mult din ceea ce ai fost înainte, când erai învățat. Dez-învățații nu fac doi bani în lumea învățaților. 
  Nu recomand nimănui sa înceapă un proces de dez-învățare fără să fie conștient de eventualele consecințe. 
  Una din consecințe este aceea că dez-învățatul nu mai știe să citească alfabetul semenilor, și astfel nu mai poate percepe iluzia realității,  informația și dez-informația. Devine imun la manipulare, programare și la iluzie, devine stăpân al percepției, nimeni nu îi mai poate induce imagini. Cu un gest ferm, dez-învățatul stinge inutilul -de acum- televizor trăgându-i cablul din priză pentru totdeauna.